
- 09/06/2023
Cei care mă cunosc m-au auzit des exprimându-mi recunoştinţa pentru oamenii buni care mi-au fost alături de-a lungul timpului. Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar eu simt des atingerea divină.
Zilele trecute am realizat, totuși, că greşesc. Pentru că eu mulţumesc doar pentru sprijin, pozitivitate, gesturi frumoase. Ticăloşii, rautăţile, negativismul mă frustrează şi enervează, aș vrea să nu existe, le consider din material diavolesc.
Dar Divinitatea nu lucrează numai prin cei buni. Detestabilii au rolul lor şi ne ajută mai mult decât realizăm.
Oamenii de rahat ne arată, în primul rând, unde ne este locul. Departe de ei, asta e clar, mirosul urât fiind întotdeauna un indicator de pericol.
Cei dificili ne uşurează deciziile. Este greu să te desprinzi de căldură, bunătate, generozitate, frumos, iar uneori, oricât de contraintuitiv ar părea, trebuie să o facem. De aceea adolescenţii sunt de nesuportat la un moment dat, tocmai pentru a le putea permite zborul. Iar bătrânii devin ursuzi şi urâcioși – pentru a ne face mai uşoară despărţirea finală. Întotdeauna un sef idiot este simplu de părăsit, un partener infidel de lăsat în urmă sau un mediu neprielnic de evitat.
Nu în ultimul rând, oamenii răi ne învaţă cum NU trebuie să fim. Pentru a deveni frecventabili avem nevoie atât de modele pozitive, de urmat, cât şi de modele negative care să ne arate scenariile urâte. Aşa cum frumuseţea n-ar exista fără urâţenie, nici bunătatea nu ar putea fi definită fără sa vedem rautatea în deplina sa manifestare.
Aşadar trebuie să purtăm egală recunoștință tâmpiţilor, pentru că dacă oamenii grozavi ne sprijină în devenirea noastră, cei grețoși ne îndepărtează de drumuri care nu ne aparţin şi ne arată cum nu trebuie să fim.