Schimbarea năravului

Cu ceva vreme în urmă (multă, fie vorba între noi) am lucrat la o firmă autohtonă aflată în plin avânt economic şi de angajări. Ca orice firmă autohtonă de atunci, suferea de organizare naivă şi cultură organizaţională cu ceva disfuncţionalităţi. Din motive diverse managementul a decis să iniţieze un vast proces de rebranding: organizaţia urma să-şi schimbe numele, identitatea vizuală şi totodată întreaga percepţie a pieţei şi angajaţilor asupra sa. Practic urma o transformare totală, iar într-un timp nefiresc de scurt urma să vedem ceva nou, durabil, bazat pe valori reale, autentice.

Problema pe care o vedeam eu, novice în ale schimbării organizaţionale, era aceea că în ciuda eforturilor uriașe de marketing, resursa umană avea acelaşi statut clasic de execuție a ordinelor venite de sus. Implicarea angajaților în proces a fost minimă, doar elitele, personajele cheie ale companiei au fost introduse în ostilități, iar la final toată lumea a avut sarcina de a aplauda într-un eveniment fastuos rezultatele mirobolante ale partidului echipei de management.

Firma respectivă s-a schimbat în punctele esenţiale (cele de imagine), dar a rămas la fel în profunzimea ei. Toate metehnele sale au fost imortalizate pentru vecie într-un tablou pictat mai modern şi mai proaspăt.

Pentru că schimbarea organizaţională, ca şi cea personală, nu funcţionează pe bază de heirup sau de cuvinte frumoase şi prezentări fastuoase. Nu poţi spune oamenilor să se schimbe dacă defectele tale de model rămân neatinse. Este principiul de bază al relaţiilor interumane, de aceea lipsa de autenticitate rămâne motivul principal pentru care eşuează intervenţiile parentale, religioase, de sănătate publică, de management sau de orice alt tip.

Oricât de surprinzător ar părea, schimbarea este de fapt foarte accesibilă, nu necesită bugete cu multe zerouri și nici geniu creator.

Ştiţi citatele acelea siropoase şi agasante despre drumul lung care începe cu un singur pas? Sunt truisme, dar asta înseamnă și 100% adevăr.

Unul dintre autorii mei favoriţi, James Clear, a scris într-unul dintre articolele sale despre o femeie care în marea parte a vieţii de adult nu şi-a făcut niciodată patul. Excepţie făceau, evident, zilele în care primea vizitatori. La un moment dat aceasta şi-a propus totuşi ca patru zile la rând să încerce abominabila faptă. În cea de-a patra dimineaţă, după ce a aranjat așternuturile, femeia s-a trezit împachetând niște haine care zăceau pe jos, punând câteva vase la spălat şi prestând alte mici activităţi gospodărești.

Aşa a constatat că o mică schimbare în rutina ei zilnică a adus cu sine un lanţ de alte mici schimbări, care însumate au creat o persoană mai organizată. James Clear a numit această reacție înlănțuită Efectul Domino, adică un proces prin care modificarea punctuală a unui comportament aduce cu sine transformări ale comportamentelor înrudite cu cel inițial.

Cei cu experienţă în consultanţa managerială cunosc Efectul Domino – este extrem de vizibil la nivel organizaţional. Orice schimbare mică, dar reală şi autentică, aduce cu sine altele la fel de reale și de autentice. Astfel o uşă deschisă a managerului, un scaun de șef nou, la fel de înalt ca al celorlaţi angajaţi, o apreciere verbală, un curs de instruire, o activitate delegată la timp pot fi punctul de plecare al unui model de funcționare nou, productiv, pozitiv.

Aşadar orice ne propunem personal, educaţional, managerial, trebuie început cu acel pas mic, usor de făcut şi de urmat, care să antreneze apoi întregul lanţ de schimbări.

Revenind la experienţa despre care pomeneam la început, o nouă identitate organizaţională este ceva prea abstract, imposibil de practicat şi predicat. Pe lângă demersurile de marketing, absolut utile, organizaţia în cauză avea nevoie de prima verigă a lanţului: acea schimbare mică, dar reală, a stilului managerial. Nu s-a întâmplat, iar restul este istorie.

Năravul se schimbă aşadar mai uşor decât ne închipuim. Doar că în obisnuinţa noastră de a gândi complicat, alambicat, scump, procedurizat, uităm că totul începe de fapt cu un singur pas. Fie el și în spate.

Sursă foto (exotică, aș adăuga): http://glossary.periodni.com/glosar.php?hr=lančana+reakcija