După prima zi de grădiniță din noul an școlar, deasupra dulăpioarelor din noua sală de grupă stăteau frumos desenele copiilor, intitulate “Amintiri din vacanță”. Cezar, mândru, mi l-a arătat pe al lui, care m-a cam confuzat întrucât la prima vedere chiar nu mi-am dat seama ce semnifică.
Acasă, în timp ce tăiam poza să o aduc la lumină, m-a pălit ideea: e o tabletă! O nenorocită de tabletă!
E dreptunghiulară, are iconițele aplicațiilor aranjate simetric, fețe zâmbitoare, e chiar iPad-ul, mă mir că nu i-a dat și niște galben pe laturi, să aibă husă.
Chiar așa, observ că nici măcar nu a folosit culori, decât în partea de sus, deci e mai grav!
Carevasăzică batem drumuri lungi spre Legoland, mergem la plajă în Italia, ne plimbăm cu feribotul spre o superbă insulă grecească și el desenează o bestie de tabletă.
De aici până la vinovății materne pasul este întotdeauna infim: este clar din cauza mea pentru că nu îi găsesc suficiente ocupații (*). Ce fel de mamă sunt dacă am copil preșcolar dependent de tabletă? Cum scriu eu despre educație atât timp cât este limpede că am scăpat ceva de sub control?
Până la urmă, cuprinsă un un licăr de speranță, îmi iau inima în dinți și întreb:
– Cezar, ce ai desenat azi la grădiniță?
– Ți-a plăcut? Hotelul la care am stat! Și ai văzut? Acolo jos suntem noi cu fețe zâmbitoare!
M-am prins ce mare plăcere i-a făcut activitatea, mai bine îl trimiteau la curățat cartofi. În plus a precizat că nu a avut timp suficient să termine, de, capodoperele nu apar în zece minute. Cunosc deja modelul, îl am și pe altă vârstă.
Concluzionând: tableta e hotel, noi toți zâmbim, parcă dă altfel socoteala! M-am liniștit și mai tare când mi-am dat seama cum a ales tema: a preluat-o de la un bun prieten cu care a împărțit ideea, masa de lucru și creioanele colorate.
Asta este, nu mă învăț minte! E ca în consultanță: mai întâi pui multe întrebări și abia apoi analizezi. Concluziile se trag singure.
(*) realitatea este că nu suntem deloc o familie talentată la desen și adesea ai mei aleg chestii simple, ușor de pus pe foaie și nu neapărat cu simboluri psihanalitice incluse. Doar tușe necomplicate ușor de trasat.
A se scuza calitatea pozelor. Copiii grupei mari 2 au de ieri o nouă sală de clasă. Îmi va lipsi vechiul panou de afișaj plasat la o înălțime optimă și îmbrăcat în material textil. E un hotel, da? Iar fotografia de sus, ilustrează clar că avem voință!