Apropierea sărbătorilor e destul de grea emoțional atunci când ai pierdut mulți oameni dragi sau treci prin momente dificile, iar eu cunosc destul de bine cocktailul de emoții și gânduri.
S-a nimerit să-mi încep săptămâna care precede sărbătorile pascale cu o programare la stomatologie. Vă puteți închipui ce fericită am fost în așteptarea de a lua loc în scaunul groazei! Dar așezată pe un fotoliu confortabil, cu o grămadă de reviste în față, m-a pocnit sloganul scris la recepția clinicii: “Făuritori de bucurie”.
Eu mă aflam în disconfort, croșetând scenarii urâte, iar oamenii din jur își așteptau relaxați rândul, curierul se servea liniștit cu o cafea, cei de la recepție se conversau calm la telefon despre diverse programări.
Am realizat astfel cât de anapoda gândesc: de fapt e o fericire că am găsit timp, bani și energie pentru sănătatea mea. Că niște profesioniști adevărați se ocupă de dinții mei. Că în scurt timp voi putea râde iar cu toată gura.
Cam așa stă treaba cu binecuvântările noastre. Deseori nu le vedem, pentru că ne-am obișnuit să privim prin tipare negative. Și ne gândim obsesiv la ceea ce nu ne iese, ne doare, ne lipsește, uitând să ne bucurăm de ceea ce este benefic, frumos, inaccesibil poate altora.
Așa că marți am continuat să mă gândesc la ce aș putea face bine pentru mine și m-am programat la coafor. Părul meu este chinuit, s-a rărit considerabil, a albit, suferă odată cu mine. Dar am avut norocul în această iarnă să fac un tratament cu polinucleotide, l-am protejat, l-am răsfățat cât am putut, astfel că au apărut destul de multe fire noi încât să-i permit o schimbare de stil.
Miercuri am primit o veste bună. Joi mi-am revăzut cu mare bucurie, după o prea lungă perioadă, nepotul. Vineri copilul cel mare s-a întors cu bine și plin de cadouri dintr-o croazieră de vis. Sâmbătă, iată, am putut să scriu. Duminică vom avea masa și curtea plină. Nu ratăm nici tradiționala vânătoare de ouă, orice ne-ar zice de la meteo!
Și peste toate cele bune din această săptămână, am realizat că multe din nefericirile mele au fost cauzate de propria mea neputință de a accepta realitatea așa dură cum mi-a fost. M-am cramponat în a suferi pentru situații iremediabile, cum este doliul sau incapacitatea celor din jur de a se schimba. În loc să privesc cu încredere în față, am preferat să mă uit obsesiv spre trecut, ca și cum aș mai putea schimba ceva.
Făuritorii de bucurie suntem, într-o măsură covârșitoare, noi. Pentru că deseori în perioadele noastre de supărare, uităm să privim spre ce avem: uneori timp, alteori bani, rareori amândouă, dar întotdeauna oameni care ne sunt alături și pe care putem conta.
Așa că azi îmi exprim toată recunoștința pentru toți cei din jurul meu, am un imens noroc să-i am aproape! Și încrederea că poate fi și bine.
Nu am scris acest text să mă laud, realizez că poate fi citit și în această cheie. Sunt multe care mă apasă, care nu-mi ies, care mă chinuie. Nici să fac endorsing pentru servicii de îngrijire, deși vă recomand atât clinica stomatologică pe care o frecventez, Trident, cât și pe cea de medicină estetică, Project Beauty. Nu o uit nici pe Carmen de la Gett’s care a făcut minuni cu părul meu.
Ci ca o inspirație: oricât de greu ne este uneori, oricât de neagră pare perspectiva, ridicând ochii spre lumină, ducem totul mai ușor!
Bucurați-vă, așadar, de sărbători și credeți-mă, chiar dacă vi se pare că nu aveți nimic, tot aveți mai multe decât visați!