– Mama, ce fructe îţi plac? mă întreabă aseară cel mic care făcea duş.
Absentă, în dormitor, mă gândeam la ziua de azi. A început greu, aşa cum mă aşteptam.
– Afinele, răspund la foc automat.
– Aha, afinele. Ok, atunci pe locul al doilea, ce îti place?
– Gutuia.
– Al treilea?
– Cireşele.
– Al patrulea?
Deja încurcată căutam măcar să-mi amintesc nume de fructe: caisele? Dar ce când s-a dus caisul din curte, n-am mai găsit unele să-mi placă.
– Al cincilea?
– Vişinele.
De unde o fi venit pasiunea asta de a face colecţia mea de fructe preferate?!?
– Al şaselea?
– Merele.
– Al şaptelea?
– Bananele.
– Bine, ştii ceva? îmi zice putin nervos. Dar spune şi tu o dată lămâile! Nu ziceai că sunt preferatele tale?
– Ba da, dar în limonadă. Credeam că vrei să ştii fructele pe care-mi place să le mănânc!
– Nu, am vrut să-ţi împrumut săpunul meu. Uite, miroase a lămâie, nu-i aşa că îl vrei?
L-am mirosit şi împrumutat cu un disimulat drag. Sunt sătulă de toate lămâile oferite din greu de viaţa de adult din ultima vreme, așa că nici în gelul de duş nu le mai suport.