Recunosc ca de ceva timp nu mai ştiu cine sunt şi mai ales de ce. Am mai păţit-o şi cu alte ocazii, în care pur şi simplu n-am mai stiut dacă sunt tânără sau bătrână, sunt aici sau în altă parte, sunt cine sunt sau cine ar trebui să fiu.
Este o stare soră cu depresia şi verişoară cu tulburarea bipolară şi se instalează mai ales atunci când sunt ocupată şi nu prea.
Ca să fiu mai precisă de atât am să vă mai spun că sentimentul este plăcut şi nu tocmai, tristeţea este mare, dar veselă, iar durata este una care nu se mai termină, dar doar până a doua zi de când începe.
Sunt obosită, dar odihnită în felul meu, acasă dar hai-hui, mâine şi ieri.
O fi de la caniculă…