O ultimă strigare

După cum spuneam, pe 1 Iunie vreau să aduc puţină bucurie unor suflete încercate de sărăcie şi alte belele asociate. Sunt vulnerabili, lipsiţi de speranţă, discriminaţi adesea, dar sunt copii şi asta ar trebui să fie suficient încât să merite atenţia noastră. Cazul mi-a fost prezentat de Raluca, îngerul lor păzitor, cea care îi hrăneşte şi ajută constant. Le-am trimis şi eu de-a lungul timpului alimente, haine, rechizite, dar este un drum lung şi ne prinde bine puţin ajutor pentru a-l străbate.

Din lista iniţială au rămas rolele mărimea 37 cu protecţiile necesare. Protecții mai am eu, deși îmi lipsesc cele de palmă, dar rolele marelui copil au fost ronțăite mișelește de niște șoareci în magazia în care le-am depozitat peste iarnă, așa că dacă nu găsim altele care stau degeaba, vom cumpăra o pereche nouă.

Cu alimentele, rechizitele si mâncarea pentru câine ne vom descurca noi, ca şi până acum. Dacă aveţi totuși niște role funcţionale care nu vă mai sunt de folos, vă garantez că vor aduce bucurie în loc să strângă praf.

Reamintesc că sunt patru fete (13, 12, 8 şi 7 ani) şi doi băieţi (13 şi puţin peste 2 ani), că locuiesc în București și au un câine mare pe care l-ar da în adopție, dar doar pentru că este greu de hrănit. Dacă aveți așadar alte idei pentru a-i bucura de 1 Iunie, sunt pe recepție!

Aştept veşti. Și trimit mii de mulţumiri celor care ne-au ajutat până acum, mai ales că toți donatorii de speranță sunt departe de noi, efortul lor fiind așadar mult mai mare.