Printr-un concurs de împrejurări, am ajuns la începutul iernii să-mi petrec niște timp într-o firmă românească mare, din buricul târgului. Jur că parcă auzeam imnul vechi, ba parcă și umbra tablourilor cu răposatul Ceaușescu se zărea prin birouri! Ceea ce m-a făcut să pariez cu mine însămi că mult nu o mai duce, mai ales că nimeni de acolo nu părea a-și dori schimbări în ciuda semnalelor financiare clare primite constant de câțiva ani.
Care sunt așadar indiciile vizibile oricui că o firmă este muribundă? Sunt simple și, oricât de superficiale ar părea, au logică:
Traiul în evul mediu tehnologic, unde cea mai recentă descoperire este centrala telefonică și interioarele aferente, faxul și imprimanta. Mail-ul este generator de paranoia, teancul de hârtii de pe birou fiind însă indicator de performanță.
Oamenii blazați, cu zâmbetul pierit de mult și entuziasmul pus în cuierul de la intrare. Te uiți la fețele angajaților și vezi iminentul bocet, îl simt și ei că vine, dar puțini au curajul să-și schimbe povestea.
Și nu doar fețele spun asta – firmele muribunde au oamenii îmbrăcați urât. Nu mă refer la modă, tendințe și alte figuri de stil, ci la faptul că nu se mai dichisesc, aruncând pe ei dimineața ce apuca de prin dulap, fără să consulte și oglinda. La ce bun, în poziția ghiocel oricum nu se vede cravata!
Țipătul. Traiul în orice firmă din lumea asta înseamnă și conflict. Oamenii se ceartă, se înjură chiar, trântesc uși sau ciocnesc orgolii. Dar doar în firmele muribunde auzi țipătul acela managerial, aproape extraterestru, care exprimă deopotrivă neputință, agresivitate, o mâță aruncată la ceilalți și dorința absurdă ca aceștia să o transforme într-un succes financiar.
Ușile închise. N-am să intru în comparații morbide și să vă spun ce se închide temeinic și cu multe cuie bătute în lemn. Cert este că în firmele muribunde șefii se izolează, construiesc ziduri groase și uși cifrate, pe care le deschid rar și fără tragere de inimă.
Dezordinea, mizeria chiar. Când lucrurile scapă de sub control, haosul devine vizibil mai întâi prin mii de hârțoage inutile al căror teanc se înalță, apoi ambalaje abandonate aproape de căile de acces, pânze de păianjen, praf, becuri lipsă, uși lăsate. Nu e glumă, firmele care nu fac curat în spațiul de lucru, nu fac nici în proceduri, fluxuri, responsabilități, priorități.
Aruncați așadar un ochi în jur. Dacă lucrați într-o astfel de firmă, căutați alt job! E mult mai greu de găsit din postura de șomer. Dacă sunteți la un interviu de angajare, puteți mai mult de atât! Noii veniți simt agonia în toată splendoarea ei, spre deosebire de angajații vechi, obișnuiți cu boala organizațională. Iar dacă o conduceți, dați-mi rapid un telefon! 🙂