Nu știu dacă v-ați prins, dar am (re)devenit un fel de Baba Vanga. Deja v-am profețit că vom fi obligați să purtăm măști cu ceva timp înainte ca această idee să devină o certitudine.
Așa că mai bag o fisă și vă spun şi ceva din sfera mea de activitate: care va fi întrebarea vedetă la interviurile de angajare atunci când se va termina cu statul acasă.
O văd deja fluturată prin articole sterile scrise de consultanți, ca pe un stindard al cunoașterii totale. Are deja fani printre managerii care consideră că resursa umană este doar un creier mofturos prins de o carcasă de plastic cu şuruburi de inox. Şi o consider la fel de (ne)relevantă ca şi sora ei deja celebră “Unde te vezi peste 3 ani?” Fraților! Oameni buni! Creștinii mei! Agnosticii mei! Budiștii mei! Simpaticii mei (vorba vedetei)!
CE AȚI ÎNVĂȚAT VOI ÎN IZOLARE? Ce abilități noi ați dobândit? Cum v-ați îmbunătățit profesional și personal?
Exact, în contextul în care toate ţarile lovite de pandemie sunt îngrijorate nu doar de răspândirea virusului, ci şi de sănătatea psihică tot mai încercată a oamenilor, în contextul în care toti specialiştii sunt de acord că suntem într-o situaţie cu potențial traumatic, în contextul în care violenţele de stradă sunt deja prezente, e drept în comunități oricum inflamate, dar nu-i departe momentul în care se vor muta pe unde nu ne asteptăm, există “consultanţi” care consideră această perioadă neapărat una de acumulare, de dezvoltare, de învăţare.
Am mai spus despre asta: fiecare face faţă cum poate. Sunt persoane pentru care a-şi sistematiza un program de învăţare, ajută. Dar sunt şi persoane cu trei copii acasă, lovite de şomaj tehnic şi cu părinţi în zone de risc. Cum naiba să “se dezvolte personal şi profesional” în astfel de momente?
Nu cred că a fost vreodată mai evident decât în această perioadă cât de rupți de realitate sunt unii care-și dau cu părerea despre management și resurse umane. De la osanale ridicate muncii de acasă, de parcă toţi angajaţii locuiesc cu doar cu pisica în 150m pătraţi, nu sunt şi părinţi care se zbat să-şi găsească un loc liniştit în haos sau tineri care împart două camere cu patru colocatari. Până la întrebări din astea isteţe, care să împartă oamenii în harnici şi leneşi, în smart şi făcători de sarmale, deci în învingători sau învinşi.
Pregătiţi-vă aşadar. Nu vă supăraţi pe ei, atât pot. Răspundeţi politicos, minţiţi frumos, că aşa le place specialiștilor care pun astfel de întrebări. Lingeţi-vă apoi rănile acasă, că la serviciu se poartă armurile şi aerul de invincibilitate.
Succesuri!