Prietenii ştiu că o vreme destul de lungă MC a cochetat cu actoria. Şi cred că nu este un capitol încheiat, deşi acum are alte puncte pe ordinea de zi.
Oricum, cu ceva ani în urmă, ştiindu-i pasiunea, am început să-l înscriu la castinguri. Primul a fost pentru un film autohton care a rulat fără mare succes pe marile ecrane. A ieşit de acolo fiert, evident încurcat, iar la insistenţele mele mi-a povestit că bucata de scenariu pe care a trebuit să o spună conţinea o serie de cuvinte mai neortodoxe. Problema nu a fost castingul în sine, dar dacă l-ar fi trecut, ce ar fi zis profesorii lui să-l audă spunând la cinema astfel de lucruri? Când a aflat că nu va filma a răsuflat ușurat.
Era mic, astăzi presupun că s-ar mândri cu asta 🙂 Dar mi-a sunat atunci aiurea rău, las-o încolo de creativitate, chiar nu puteai gândi scenariul şi cu mintea unui copil de 10 ani? Trebuia musai să fie cu înjurături?
Al doilea și ultimul a fost pentru o reclamă, în care a şi jucat de altfel. Era copilul căruia niște șmecherași îi furau într-o excursie sandwich-ul cu salam. Am fost acolo cu el şi în ciuda faptului că oamenii s-au purtat impecabil cu trupa de copii implicată, după ce a filmat scena a venit la fel de fiert ca şi la castingul cu filmul. Acum ce mai e?
Mi-a explicat că regizorul l-a rugat să fie autentic în suferinţă, copilul considerând că trebuie să dea totuşi scenei un iz de glumă, a încercat să joace mai relaxat. După câteva încercări nereuşite, adultul a folosit argumentul final pe care-l avem toţi când rămânem fără explicații: “faci cum zic eu!”. Copilul s-a conformat, scena s-a filmat. A fost un succes, când am văzut reclama mi-a venit şi mie să-i plâng de milă.
Dar scurtă a fost gloria. MC a avut dreptate, reclama a fost retrasă după câteva luni de difuzare din cauza suferinţei atroce a copilului căruia vandalii îi fură mâncarea. S-a lăsat cu reclamații la CNA. Am citit texte pe bloguri de mamici care ar fi fost în stare să-l adopte şi să-i aline suferinţele pricinuite de oamenii răi.
Lumea s-a revoltat şi pe bună dreptate. Când copilul joacă o suferinţă autentică, nu poţi să nu te întrebi dacă s-a putut detaşa de scenariu.
Evident că povestea mea are o morală: copiii pot fi mai deştepţi ca adulţii tocmai pentru că văd lucrurile altfel, fără multiplele filtre date de experiența de viață. Era evident că o astfel de reclamă avea şanse mari să facă vâlvă, mai ales că violența în școli este un subiect fierbinte şi încă nerezolvabil. Cheia era tocmai în a da acel mic indiciu că totul este doar o joacă.
Aşa că uneori mai luaţi-vă după copii, şi nu cu băţul, vorba lui tata.
Acum revin la povestea zilei: clipul Papaya despre copiii Referendumului este foarte similar poveştii cu MC. O reclamă controversată, în care cei mici joacă prea bine să nu te întrebi cât este scenariu și cât o fi fost țipătul artistic al regizorului. Așa că nu pot să nu mă întreb dacă era neapărat necesar să fie implicaţi în toată povestea asta.