1. La fiecare creștere anunțată de politicieni, analiștii profețesc dezastrul. Toate guvernele de până acum au trecut prin asta, de aici și desensibilizarea lor. Adevărul este că până acum efectele catastrofale n-au apărut, iar dacă a falimentat cineva în contextul creșterii salariului minim, vă asigur că nu doar de aici i s-a tras.
2. Și eu am fost de acord cu faptul că salariul minim n-ar trebui să existe. Până când am cunoscut piața muncii din orașele mici, lipsite de dinamica obișnuită. Acolo angajații sunt la mâna angajatorului, cunosc cazuri în care nu primeau salariul, cel minim, evident, având doar posibilitatea de a cumpăra produse în cuantumul lui din magazinul firmei. Deci lucrau pe ceapă, morcovi și șampon, dar dacă ar fi vrut haine sau caiete, cumpărau la Sfântul Așteaptă. Orice reclamație la ITM s-a dovedit a fi inutilă, pentru că în orașele mici abuzul în serviciu este norma, iar statul parelel este multiplicat și individualizat într-o matrice imposibil de spart. Să demisioneze? Și unde să se ducă?
3. De asemenea, și eu am fost de acord până când am văzut de ce unii oameni din orașele cu potențial economic sunt plătiți doar cu salariul minim, și nu sunt atât de puțini cei care trăiesc din suma asta lunar. Sunt oameni needucați, adesea la limita înțelegerii realității, care devin astfel extrem de vulnerabili. A aștepta ca piața muncii să le regleze prin mecanisme specifice destinul este criminal.
În încheiere mai spun că politicienii care susțin că salariul minim nu trebuie mărit se condamnă singuri la alegerile următoare. Pentru că întotdeauna omul trebuie să fie important și nu buchea cărții de economie.
Iar antreprenorii care susțin că vor pierde prin această măsură transmit un mesaj greșit angajaților: suntem în pericol! Panica organizațională, ca orice stare extremă, poate destabiliza.