- 23/09/2020
De când a început (iar) campania electorală, Bucureștiul și împrejurimile sunt ca în cântecele patriotice din copilăria mea: numa’ șantiere, macarale, oameni plini de elan muncitoresc, promisiuni de propășire și depășire a planurilor cincinale.
Să nu uităm că de-a lungul timpului bucureștenilor li s-au promis telegondole, autostrăzi suspendate, trafic ca în zilele de Crăciun și căldură ca la Dubai prin apartamente. Și au primit un pod gigantic, scump și inutil, autobuze albastre, niște garduri de-a lungul șinelor de tramvai și multe companii municipale.
Imaginea poate fi extrapolată în întreaga țară. Fix acum e o forfotă și o trebăluială care dacă s-ar menține în ritmul ăsta constant am fi șmecherii Europei. Dar din păcate odată instalată noua orânduire, majoritatea șantierelor rămân părăsite pentru restul ciclului electoral.
De asta orice lucrare de mare infrastructură durează la noi o viață de om. Pentru că se muncește la ea cam o lună din cei patru ani de mandat.
Dar da, în 2020 va fi sigur altfel. Dacă votăm cu cei care ne promit apa caldă/ potabilă/ termală lucrurile se vor schimba.
Scenariul acesta trist se repetă la infinit tocmai pentru că facem alegeri în mod afectiv, nu rațional. Eu nu voi vota de data asta, pentru că nu ar fi corect. Nu locuiesc la adresa din buletin, nu am de ce să-mi cu presupusul în numele unei comunități din care nu fac parte.
Dar dacă mă uit pe listele pentru primăria generală, singurul candidat care ar putea face ceva tocmai pentru că nu-i lipsește curajul și a dovedit-o în diverse situații, nu va fi votat din cauza scheletelor din dulapul politic. Și pe bună dreptate. Rămâne deci o doamnă care în campania electorală aruncă, în pași de dans, cu gratuități (din banii noștri, nu ai ei) și un tip pe care nu-l știam așa haios, ci doar procesoman, perpetuu candidat la ceva.
Românul este ușor de sedus, uită repede și dacă e dezamăgit slobozește o înjurătură, calmându-se rapid. Acesta este filmul tuturor campaniilor electorale de până acum. Apoi lucrul bine făcut durează o lună. În rest ei se fac că muncesc făcând intensiv studii de fezabilitate, iar noi ne facem că îi credem, doar așa, să ne îmbărbătăm că votul nostru chiar contează.