În ultima vreme discuțiile despre bullying-ul din școli au ajuns o constantă. Formal, toată lumea condamnă acest fenomen și încearcă să-l controleze. Există acum și o lege împotriva sa, multiple proiecte și analize cât cuprinde.
Real, însă, lucrurile nu stau deloc așa.
Nu am să intru în mecanismele micro ale acestui fenomen. Este clar că agresorii au probleme mari în a-și gestiona anumite frici sau alte emoții. Și, deși nu este normal să blamăm nici măcar razant victimele, acestea nu sunt deloc alese întâmplător, de regulă fiind copii vulnerabilizați, fie și pentru scurt timp, din variate motive: de la faptul că sunt nevoiți să poarte ochelari și nu se simt confortabil cu asta, până la divorțul părinților.
Am să punctez tabloul macro, pe care, aparent toată lumea îl ingnoră.
Așadar trăim vremuri în care parodia, ridiculizarea și etichetarea sunt omniprezente. Umorul din spectacolele de divertisment nu se mai bazează pe trăsături sau comportamente valabile universal ci pe individ: se glumește astfel pe seama politicienilor, artiștilor, celebrităților.
Presa a devenit vădit și periculos de polarizată: votanții partidului x sunt proști, ai partidului y hoți.
Limitele în a respecta un individ, imaginea acestuia sau viața sa personală au dispărut. Calomnia nu mai este unul dintre comportamentele blamate social. Toată lumea o face acum.
În contextul ăsta, dacă un elev îi spune colegului că arată ca un butoi de gras, va fi automat categorisit ca bully. Putem spune “m)@1 PSD!”, dar dacă în școală un copil înjură un altul, devine, evident, un agresor.
Cei mici își aleg mecanismele de adaptare și apărare dintre modelele apropiate. Nu poți avea o societate în care șoferii se înjură în trafic din te miri ce, părinții vin să tragă de guler profesorii, politicienii se înjură televizat, dar copiii spun rugăciuni și poezii patriotice la școală, în pauzele dintre ore.
Dacă vrem să stopăm bullying-ul din sălile de clasă, trebuie să înțelegem că de fapt vine de la noi, adulții, fie că suntem părinți, profesori, legiuitori, oameni de pe stradă. Noi cei stresați, intoleranți, fricoși, hipercompetitivi, agresivi, incapabili să găsim metode sănătoase de a ne echilibra.
Efortul nostru de conștientizare va coborî garantat și în bănci sau coridoare, printre elevi.