- 13/02/2018
Deseori văd oameni care își torturează somnul, mintea și viața cu tot soiul de probleme. Unele reale, altele doar scenarii precum cel imaginat de Creangă și al lui drob de sare ucigaș de prunci.
Pic și eu în patima asta uneori, de aceea mi-am formulat un ghid de conduită în astfel de situații, pentru ca mintea mea să nu explodeze într-un nor de fum neuronal. Ghid pe care-l pun aici, pentru că este cea mai bună soluție anti-uitare.
Mai întâi partea de analiză a datelor.
Pentru a identifica în mod corect o problemă trebuie să (îți) pui următoarele întrebări:
1. Este o problemă reală sau imaginară?
Problemele reale sunt palpabile, pot fi puse cu puncte-puncte ca la aritmetica decrețeilor din ciclul primar. Se dă, puncte puncte, se cere, puncte puncte.
Problemele imaginare sunt rodul creativității noastre debordante și capătă forma unor scenarii a căror probabilitate depinde de cel/ cea care o analizează.
Exemplu de problemă reală: nu ai loc de muncă, deci nici bani. Este clar ce trebuie făcut.
Exemplu de problemă imaginară: ai loc de muncă și bani, dar sigur îl vei pierde din varii motive greu de precizat sau crezut (probleme cu șeful sau colegii, un incident cu un client sau posibile sincope economice). Caz în care fie schimbi datele problemei și le pui sistematic pe tablă, aducând incidentul sau sincopele în prim plan, fie declari problema închisă.
2. Este problema mea sau a altuia?
De multe ori ne stresăm nejustificat de mult pentru greutățile altora. În definitiv trebuie să învățăm că putem oricând ajuta, dacă acest lucru ne este solicitat, dar nu putem niciodată să rezolvăm problemele altora, nici măcar pe cele ale copiilor mici.
Dificultățile de învățare sau relaționare, problemele de sănătate și din absolut orice sferă de nevoi sau preocupări umane, au nevoie de implicarea aparținătorului, de motivația sa de a le rezolva.
Deci dacă este problema ta, baftă, dacă nu, vezi exact cum și cât poți rezolva din ea, schematizând-o ca la punctul 1.
3. Este o problemă urgentă sau poate aștepta?
Am văzut oameni care se gândesc obsesiv la evenimente care nici măcar nu sunt aproape să apară (Ce fac când îmi pleacă odorul la facultate? Cum înțarc copilul nenăscut încă sau ce fel de părinte voi fi peste cinci ani, atunci când am în plan căsătoria?).
A te gândi în avans la evenimente care ar putea avea loc, nu este o idee rea. Mintea noastră funcționează și atunci când nu pare conectată (în somn sau când rezolvăm o altă problemă) facând legături neașteptate și putând formula soluții. Totuși a face din astfel de scenarii cap de agendă este total neproductiv.
4. Pot rezolva problema singur(ă) sau am nevoie de ajutor?
Dacă trebuie să car frigiderul nou și mare pe scări, clar îmi trebuie niște prieteni cu șalele tari. Dacă am de luat o notă mare la o materie care îmi e greu de digerat, cer ajutorul unui pasionat de domeniul respectiv.
Dacă sunt agresat pe stradă, mă poate ajuta un om al legii. Dacă sunt bolnav, un doctor.
Atât timp cât soluția nu ne aparține în totalitate, este absurd să ne batem singuri capul.
Așadar am analizat problemele, le-am pus datele pe tablă ca la matematică, iar acum rezolvarea vine de la sine.
Pentru că soluția este întotdeauna acolo, între puncte puncte. Dacă știm primul termen și suma, este clar care va fi al doilea. Există așadar formule clasice, simple, dar și rezolvări elaborate, inedite, creative.
De regulă problemele care par prea complicate fie nu sunt ale noastre și nu vom ști niciodată toți termenii lor pentru a le putea soluționa, fie sunt imaginate.
Oricum ar fi, nu ajută la nimic să le analizăm obsesiv. Unele se rezolvă de la sine, altele chiar nu merită energii risipite și neuroni sacrificați. În plus, concentrându-ne exclusiv pe a găsi o soluție, ACEA soluție, pierdem din vedere alternative poate mai valoroase, dar care stau ascunse în alte rezolvări trecute sau în zone spre care uităm să privim.
Nu uitați totuși că a nu ne putea detașa de probleme mai mari sau mai mici este la rândul ei o problemă și în cazuri serioase necesită ajutor specializat.