- 03/12/2019
Ați văzut cum se face o casă? Mai întâi o groapă mare, urâtă chiar, apoi în ea se toarnă o fundație de beton, din care ies multe mustăți de fier. Cel mai simplu este să-i ridici pereții, finisajele și detaliile fiind nu doar costisitoare ci și foarte migăloase.
Cu oamenii e cam la fel. Pentru a avea o relație autentică trebuie mai întâi să cunoști terenul pe care construiești. Dacă e mlăștinos, nu va ține fundația. Apoi clădești, dar în detalii și migală stă, de fapt, calitatea, valoarea. Iar mustățile de fier sunt toate acele momente în care ai ajutat, ascultat, alinat.
Am văzut oameni care intră în viața altora cu mare parcimonie. Zgândăresc puțin terenul și își închipuie că acolo pot clădi ceva. Alții care sapă o groapă adâncă și uită să mai și construiască. Sau cei care uită să pună armătura și tot ce clădesc se surpă imediat.
Indiferent că vorbim despre rude, copii chiar, colegi, vecini, dacă vrem o relație profundă și durabilă trebuie să fim dispuși să-i suportăm și maldărele de pământ, și hăurile săpate, și munca, și frustrările. Și abia apoi să ne bucurăm de luciul finisajelor.
Ceea ce mă uimește nu este că oamenii în ziua de azi nu mai au timp sau nu mai știu să relaționeze normal. Viața noastră se scurge alert, ne împărțim între multe activități și centre de interes, e tot mai complicat să-ți împarți energia, disponibilitatea și migala.
Ci faptul că cer altora ceea ce ei nu sunt dispuși să facă. Mai grav este că văd părinți care nu înțeleg asta. Că nu poți lipsi real din viața copilului tău, deși ești acolo să-i spui “noapte bună!” de fiecare dată la culcare, că nu poți ignora adevăratele lui zbateri și supărări și să te aștepți să ai o relație în care acesta să se simtă confortabil, să te perceapă ca model, să fii prima alegere în cazul în care are o problemă.
Nu timpul lipsă este cel care își spune cuvântul, oricât de mult ar fi el. Ci timpul petrecut împreună, oricât de puțin, în care nu s-a săpat, nu s-a turnat fundația și nu au apărut mustățile de armătură. Pentru că nu a existat disponibilitatea parentală. Pentru că oboseală. Pentru că stres. Pentru că lipsă de chef. Pentru că probleme.
Se apropie sărbătorile. În locul goanei nebune pentru cadoul perfect, care este frumos, dar volatil și nevaloros orice ar spune eticheta, gândiți-vă la relația pe care o aveți cu cei pe care îi considerați apropiați. Și mai puneți o cărămidă. Este cel mai prețios dar.