Știți zicala aceea conform căreia banii nu aduc fericirea? Ce-i drept nici lipsa lor nu pare tocmai o bucurie, iar echilibrul e tare greu de găsit.
Zilele trecute ne-a lovit știrea că unul dintre actorii serialului iconic “Friends” a murit. Evident că au început retrospectivele publice ale unei vieți surprinzător de triste și pline de nereușite. Poveștile celebrităților ne arată că succesul acela răsunător, la care mulți aspiră perpetuu, predispune la dependențe, relații eșuate, singurătate și diverse alte probleme fizice și psihice asociate.
Dar nu trebuie să fii un star cunoscut pe tot mapamondul să experimentezi gustul amar al vieții. Și parcă mai suportabilă este despărțirea de o bunăciune la care alții ajung doar în vise, când nu ai grija facturilor.
Totuși, ceea ce m-a surprins cu adevărat, a fost dezvăluirea francă a sumei pe care Matthew Perry a cheltuit-o pentru a-și vindeca adicția de alcool și medicamente: 9 milioane de dolari.
9 f@cking milioane. Aruncați într-o gaură neagră a dorinței neputincioase de a abandona un viciu și care au ajutat la fel de mult ca frecția temeinică a unui picior de lemn. Pentru că la un moment dat tot singur lupți cu mintea ta și cu nevoile tale iraționale.
Adicția e un blestem de care nu scapi niciodată și pe care greu o ții sub papuc. Și cea mai bună dovadă că în fața ei suntem egali, indiferent de buget, este că uneori nici măcar sume de bani indecent de mari nu pot ajuta uneori. Ar fi drept ca toți cei cu astfel de probleme să aibă acces la servicii esențiale care să-i ajute în lupta lor, dar uneori cei care nu au bani, deținând totuși un sistem de suport bine pus la punct care să-i ajute, capătă astfel șanse mai mari de reușită.
Oamenii mor de boli incurabile indiferent de banii din cont. Se luptă cu metehnele proprii sau ale altora indiferent de bugetele disponibile. Suferă, eșuează, renunță.
Evident că poate altfel arată toate din confortul unei case luxoase. Dar și prețul plătit de celebrități apasă mai mult decât cel al omului obișnuit, cu a cărui suferință empatizează mai repede cei din jur. Și ale căror aspirații, reușite, eșecuri nu devin agendă publică globală.