Am ţinut primele interviuri puţin înainte de anul 2000, primul workshop despre carieră în 2006 şi mult prea multe sesiuni de consiliere în carieră să mai ştiu când au început.
Deşi am avut, la rândul meu, probleme (presupun că şi medicii se îmbolnăvesc uneori) – sau poate și datorită lor – am vazut parcursul profesional al multor candidaţi care mă ajută să formulez două concluzii relevante:
Prima este că de-a lungul timpului şomajul în rândul tinerilor s-a păstrat constant ridicat, cu o crestere cumplită în perioada de criză din 2008. Practic un sfert din tinerii europeni care termină o formă de învăţământ sunt în risc de a nu-şi găsi loc de muncă. Există industrii mai putin expuse (ştiţi deja exemplul clasic cu IT-ul), dar şi industrii în care situaţia este mai complicată de atât, pentru că lipsa de experienţă costă mult. Se întâmplă aşa în mare din cauza incapacităţii firmelor de a găsi o formă rapidă şi eficientă din punctul de vedere al costurilor de a instrui personalul neexperimentat. Nu ar fi foarte greu, dar necesita o baterie de abilităţi manageriale şi o disponibilitate mentală mai rar întâlnite în zilele noastre. Şi estimez că automatizarea tot mai accelerată va continua să pună beţe în roate juniorilor care îşi caută job.
A doua este că greşelile celor fără experienţă profesională rămân şi ele constante:
Cea mai frecventă este opacitatea la critică. Din 10 candidaţi care mă roagă să le analizez CV-ul, cel puţin 8 vor răspunde cu diverse justificari pentru greşelile lor. Dacă măcar unul revine cu CV-ul refăcut, mă consider norocoasă. Şi nu ofer feedback de tipul: “băi, eşti prost?” ci sugestii clare şi justificate.
Apoi aş aminti senzaţia că binele li se cuvine. Este corect, ni se cuvine tuturor, dar ca orice alt lucru în viaţă trebuie câştigat. Orice proces de selecţie este un concurs. Poate că acasă ai fost centrul Universului, la interviuri eşti, uneori, unul dintre cei mulţi. Dacă vrei să te angajezi, trebuie să fii mai bun ca ei.
Şi nu în ultimul rând este nevoia tratamentului cu mănuşi. Iar lumea afacerilor este grea, oamenii care au decizia şi banii nu stau să-şi dozeze prea mult vorbele, gesturile sau cerinţele, oricât de nedrept pare. E adevărat că asta nu înseamnă că trebuie să accepţi abuzuri, dar nici să crezi că fiecare ton ferm sau vorbă aruncată nediplomatic este sfârşitul lumii.
Pentru că oricum cei care ar avea nevoie de sfaturile astea fie nu le vor citi, fie li se vor părea nejustificate, le las totuşi mai jos. A găsi un prim job legat de domeniul în care vrei să profesezi poate fi complicat, aşa că iată ce contează:
– Un CV versatil, care să accentueze de fiecare dată abilitătile sau micile experienţe care vă recomandă pentru respectivul job. Eu spun candidaţilor să folosească în CV cuvinte cheie de când mă ştiu. Una dintre problemele moderne este dată de automatizarea proceselor de recrutare şi selecţie, acestea fiind preluate în parte de programe software care analizează aplicaţiile şi propun listele de candidaţi eligibili. Cum credeţi că se face selecţia? Folosind, evident, anumite cuvinte şi sintaxe. Rezultatele sunt îngrijorătoare, pentru că puțini candidați știu să le folosească.
– O motivaţie corectă şi temeinică. Dacă doriţi doar un salariu mare, e posibil să nu fie suficient. Angajatorii plătesc pentru abilităţi, experienţă, capacitatea de a rezolva rapid şi corect probleme, spirit de echipă. Salariu mare înseamnă excelență la majoritatea capitolelor. Deci primează automotivaţia de a le dezvolta. În ceea ce priveşte temeinicia, este posibil ca partea cu angajarea să nu iasă din prima. Poate nici a doua. Şi, în cazurile extreme, poate nici din a zecea. A nu dispera este critic!
– Cât mai mulţi aliaţi. Aceasta este lumea în care trăim, ne plac mai degrabă lucrurile sau oamenii familiari, deci întotdeauna o recomandare dă şanse infinit mai mari decât o aplicaţie pe un portal de joburi. Când vă căutaţi job daţi sfară în ţară, cereţi (şi acceptaţi) ajutorul, căutaţi oameni care să vă susțină din interior aplicația.
– Constientizarea faptului că punctul de începere al carierei nu este la finalul studiilor. Alegerea corectă a domeniului, preocuparea pentru diverse teme de cercetare, participarea la evenimente sau proiecte, dau un avantaj debutului în piaţa muncii.
Aş încheia cu urarea “multă înţelepciune!”, pentru că ştiu că mai presus de toate asta mi-a lipsit la debut! Dar pentru că e greu de găsit drumul scurt spre ea, spun doar: baftă! 🙂