Când sună telefonul

Relaţia mea cu telefonul mobil este una tensionată. Aş renunţa oricând la el dacă n-ar reprezenta totuşi o legătură cu cei la care ţin.

Pentru că mobilul a fost receptorul tuturor veştilor proaste pe care le-am primit. Ce zic proaste, unele au fost şocante, agonizante, pârjolitoare de suflet şi trup…

N-am avut probleme cu telefonul fix din copilărie, pe care vecinul angajat la Poştă (pe atunci mesagera tuturor veştilor scrise sau vorbite) mi-l făcuse portabil printr-un fir kilometric. A auzit declaraţii de dragoste, bârfe nevinovate, certuri copilareşti, farse tâmpite şi veşti de tot soiul. Dramele altora, intervenţii ciudate. Din baie, bucătărie, din pat, din canapea, chiar şi de pe balcon.

Mobilul însă a fost martorul tuturor durerilor mele. Mi-a cunoscut rezilienţa, lacrimile, nervii, paralizia şocului. M-a însoţit în tristeţi atât de mari încât mi-e tare greu să-l iert.

Zilele astea m-a supărat iar. Rău. N-am să-mi pot scoate din cap amalgamul de sunete şi sentimente, nerăbdarea de a afla veşti, neputinţa de a mă împărţi în două, toate legate cumva de telefonul din mână. Pentru că de acolo veneau, acolo se aflau.

Îl urăsc aşadar mai spornic. De asta îl pierd mai des, uit de el sau îl folosesc oricum ca purtător de Internet, ignorând cu seninătate receptorul acela minuscul.

De ce nu mă sună cineva să-mi spună că am câştigat la cine ştie ce concurs bifat? Sau că un SPA vrea să-mi ofere servicii gratuite timp de o lună? Că acea firmă care căuta macelari pentru o fabrică din Polonia vrea să înceapă de mâine un contract de 1.000.000 Eur, fără TVA? Sau că un investitor vrea să producem în serie tricouri cu T colorat? Că PRO Tv vrea să facă o emisiune în prime-time despre interviurile de angajare pe care să o prezint eu?

Că Lexus vrea să fiu imaginea sa în România? Sau Burberry intentionează să spele ruşinea cu fularul şi vrea să port doar hainele lor atunci când exersez gândirea pozitivă? De ce nu mă sună nişte terorişti să-mi spună că au citit blogul meu şi s-au lăsat de meserie? Dan Diaconescu că de când a aflat de mine regretă amarnic comportamentul lui reprobabil avut decenii şi vrea să-şi deschidă un ONG care să sprijine victimele şantajului şi păcălelilor?

Am nevoie de veşti bune oricare ar fi ele. Despre oricine şi orice. Optimiste, dătătoare de speranţe, încărcătoare de baterii mentale şi fizice. Să nu-mi mai fie frică atunci când aud telefonul sunând. Să nu-mi mai ţiuie urechile sau sufletul atunci când răspund. Să mă bucur, să râd, să ţopăi ca un copil.

Aşa că dacă aveţi ceva bun de împartăşit nu ezitaţi să mă sunaţi. Dacă îmi găsesc curajul să răspund promit să fiu mai fericită ca voi de fericirile pe care le aflu.