Tihnă

M-am trezit de ceva timp și-mi beau cafeaua cu sforăiturile tribului pe fundal. Afară Dor și Amy latră supărați pe cei care le vizitează perimetrul. Cadourile sunt împrăștiate prin tot parterul, la noi a venit Moșul de ieri. Ar trebui să fac ouăle umplute, dar trag de o gură de cafea rece în speranța că găsesc în ea energia de a porni spre bucătărie. Măcar am vasele rămase de ieri spălate, în graba de a pleca în tradiționala vizită de ajun la prieteni, le-am lăsat morman în chiuvetă. Iar Moșul meu, moș Toma, le-a dovedit în așteptarea noastră.

Anul acesta mi-am propus ca de sărbători să las timp și pentru mine. Undeva între maratonul gătit – ordonat – colindat magazinele, să am timp să mă relaxez puțin. Și am reușit. Între caltaboși, cârnați, piftie și salata boeuf (care la noi e de fapt poulet) am găsit timp de joacă, de îngrijit, de stat și cujetat.

Așa că iată-mă lăudându-mă: Crăciunul mă prinde tare bine. Am primit cadouri multe și grozave, colindători frumoși, soare de stat în curte și motive de veselie (*). În fond acesta este farmecul Crăciunului modern: să avem starea de a putea vedea ce e magic.  Mici și mari gesturi sau vorbe, oameni care sunt cu adevărat importanți pentru noi, întâmplări care vor rămâne în amintirea copiilor noștri creând magia sărbătorilor ce vor veni.

Ceea ce doresc tuturor. Crăciun tihnit, oameni buni! Lăsați loc în el și pentru voi, pentru gânduri liniștite, pentru odihnă.

(*) Includ aici vestea neașteptată primită aseară: unul dintre primii noștri colindători avea păduchi 🙂 Iar eu am avut grijă să-i iau căciula și să o păstrez cu sfințenie pe tot parcursul urărilor. Nu știu cum să anunț mama celuilalt colindător că fesurile au stat împreună, riscul fiind infinit mai mare de contaminare. Dar știu că are deja experiență în combaterea dăunătorilor!

Oricum, e un semn, vă zic! Se vor lipi banii de mine la anul ca nesuferiții ăștia de copii!

(Poza este de pe Pixabay, decorul care mă înconjoară acum nu este tocmai tihnit 🙂 )