De la foarte prost în sus:
– companiile mari anunță disponibilizări la fel de mari, firmele mici se închid pur și simplu, fără să le plângă nimeni de milă;
– a crescut numărul pensionărilor anticipate, ceea ce este o formă de șomaj ascuns (nu se prea vrea nimeni acasă când are un job stabil);
– candidații reclamă faptul că aplică în disperare și nu reușesc să obțină oferte ferme de angajare – cel mai mare număr de aplicări despre care am cunoștință vine de pe LinkedIn, unde cineva se plângea zilele trecute că din 1400 de aplicări nu a primit nici măcar o promisiune sau o amânare;
– creșterile salariale mai așteaptă;
– statisticile oficiale zic că au crescut cazurile de subocupare, adică de angajați care ocupă locuri de muncă sub pregătirea lor profesională.
Oficial însă ne merge bine.
Ce e de făcut?
– ajută întotdeauna un fond de rezervă;
– nu plecați din firme la presiunea managementului, consultați avocați, prieteni, consultanți să luați cea mai bună decizie profesională, financiară și legală;
– rămâneți conectați la știri, rețeaua de prieteni și cunoștințe, evenimente pentru a fi, astfel, conectați la oportunități;
– căutați activ și permanent schimbări de job sau de carieră, investiți în învățare, în specializare.
Și luați în calcul relocarea. Oportunitățile nu mai sunt de mult doar în cartierul din proximitate, pot fi la 300 sau la 3000 de km distanță.