- 30/04/2025
Într-o grădină cu mult soare,
Trăia un corb cu pene cam plictisitoare.
Era tot negru, nimic năucitor,
Simțindu-se cam trist, chiar incolor.
Văzând păunul, cu coada curcubeu
Corbul gândea mereu: “De ce nu-s eu?
Să mă admire toți, să mă curteze
Și lumea-ntreagă să mă aduleze?
De ce n-am eu pene strălucitoare?
De ce păunul strânge-atâta încântare?”
Și zi de zi, cu ciudă-n pieptul său,
Se tot gândea cum să îi facă rău.
Iar într-o dimineață, când roua sta pe flori,
Corbul s-a dus la păun să tragă niște sfori:
„Ai grijă, frate, penele-ți lucesc cam tare
Și vulpea te visează la cuptor cu niște sare!”
Păunul, speriat, și-a strâns coada pe loc
Ne mai ieșind din ascunzișul lui deloc.
Vecinii au uitat pana lui adulată,
Iar corbul s-a bucurat de farsa lui exagerată.
Dar ce să vezi? Fără frumosul colorit,
Grădina a devenit un adăpost nefericit.
Iar corbul a înțeles, cu gust amar de fiere,
Că invidia vine cu necaz, nu mângâiere.
Morală:
Chiar dacă pare un câștig,
Gelozia ne lasă sufletul arid!