În 2010, secătuită de putere de criza economică, dar mai ales de miile abordări sinucigaşe pe care le-am văzut în acea perioadă scriam aşa:
Vorbim de multă vreme despre valoarea scazută a candidaţilor din piaţa muncii. A venit criza şi, surprinzător pentru unii, dar firesc pentru cei raţionali, lucrurile au rămas la fel. Ba mai mult, pe termen lung, vor degenera, întrucât prezenta lipsă de interes pentru capitalul uman îşi va spune cuvântul.
Avem aşadar candidaţi slab pregătiţi. Cauzele au tot fost discutate pe aici: calitatea slabă a actului educativ din şcoală, mai nou şi din familie, influenţa socială nefastă (ni se tot bagă pe gât modele false de reuşită profesională şi socială) şi, da, lipsa de interes a companiilor angajatoare pentru dezvoltarea capitalului uman.
Avem aşadar companii nepregătite sau fară voinţă în faţa acestei provocări. Întrucât nu s-au prea înghesuit să investească în programe de pregatire a angajaţilor, în ciuda legislatiei care prevede instruirea cu titlu de obligativitate. Şi nu mă refer neapărat la programe externe, care probabil ar fi costat mult şi nu ar fi fost foarte adaptate, ci măcar la programe interne, de transfer de know-how, de management al timpului, carierei, bugetelor, etc.
Este simplu să arunci responsabilitatea în cârca altora. Mai ales că a devenit un soi de sport naţional. Dar tu, HR Manager, Top Manager sau Fondator de companie, ce ai făcut pentru piaţa muncii? Ce i-ai dat în schimb pentru angajaţii primiţi? I-ai stors ca pe o lămâie şi-i arunci înapoi lipsiţi de orice valoare sau i-ai crescut cu grijă şi îţi e greu să te desparţi de ei?
Întreb pentru că am constatat de-a lungul timpului că angajaţii anumitor companii, din nefericire pentru ei, devin indezirabili pentru alţi angajatori tocmai pentru că au fost secătuiţi, uzaţi moral şi profesional. Nu vorbesc despre culpa individuală ci de întregi grupuri de angajaţi obişnuiţi să facă rabat la calitate, hăituiţi să muncească mai mult decât e normal şi legal, obosiţi psihic şi fizic. Am constatat ca puţine companii au responsabilitatea de a-şi dezvolta capitalul uman. Întrucât este mai simplu sa-l iei gata dezvoltat de alţii… Am constatat că puţine companii oferă şanse reale şi egale de promovare, astfel încat, indiferent dacă eşti muncitor necalificat sau şef de departament, să poţi accede la o poziţie profesională superioară.
Avem aşadar piaţa muncii pe care o merităm. Traim într-un cerc vicios, în care vina se rostogoleşte de la unul la altul, fără ca cineva să realizeze că nu stabilirea vinovatului va rezolva ceva. Ci simpla trezire şi mobilizare a fiecaruia dintre noi!
Suntem în 2018 şi ne ajută mult, mai ales pe mine, că am avut dreptate. Avem piaţa muncii pe care o merităm – am gonit tot ce am putut şi continuăm să pârjolim. Profitabil pentru unii, total distructiv pentru noi toţi.