Mai e puțin și se termină, ducă-se! Nu că m-aș aștepta ca de la 1 ianuarie să mă lovească brusc norocul și bunăstarea, dar știu că uneori ajută să punem punct și măcar să ne propunem că o luăm de la capăt.
Dacă anii precedenți au fost de-a dreptul încețoșați, în 2021 am câștigat ceva ce n-am mai avut de mult: claritatea. Am înțeles, în sfârșit ce se întâmplă, unde pierd nejustificat de multă energie, care este adevărata problemă. Mai am de lucrat la rezolvare, dar așa cum spun mereu copiilor mei atunci când cine vorba de matematică, aceasta se află întotdeauna în enunț.
Am sperat să le pot ordona cronologic, dar le voi scrie random, așa cum îmi vin în minte. Iată bilanțul unui an în care am pendulat continuu, metaforic vorbind, între bal și spital:
Profesional a fost un an aproape de catastrofă. Au existat nesperat de multe cereri de recrutare, dar în spatele lor a stat, de fapt, o nevoie atroce și neconștientizată de consultanță. Anii ăștia pandemici ne-au afectat mai mult decât ne închipuim. Lumea e razna, firmele și ele. A reînceput marea dinamică de personal pe care n-am mai văzut-o din 2006. Este nevoie de noi abordări, de refresh organizațional, de ieșit din cutia gândirii vechi. Doar că schimbarea e grea, inconfortabilă, așa că mulți preferă să stea la umbra vechilor metehne. Când noii angajați par a fi de negăsit, e timpul curățeniei, reorganizării. Asta nu va va face minuni pe frontul recrutării și selecției, dar oprește din hemoragia de personal și găsește noi soluții de a face lucrurile să funcționeze.
Cu toate acestea din punct de vedere financiar 2021 a fost un an bun. E drept, în comparație cu 2020 care dă toate statisticile peste cap.
Personal tot pe marginea prăpastiei l-aș situa. N-am să insist pe aspectele negative, încă citesc obsesiv enunțul problemei despre care ziceam mai sus. A fost un an cu examene multe la copilul cel mare și cu provocări la fel de multe la cel mic. Au fost momente de panică, de tristețe, de analiză. Dese și dureroase ieșiri din zona de confort. Dar și multă bucurie. Învățare. Progres.
Măcar am fost sănătoasă, veți zice! Așa este, n-am de ce să mă plâng, dar am testat și eu o repriză de Covid, asta după ce am mai stat o tură destul de lungă carantinată, deși eu am ratat atunci infectarea.
Lăsați că am rămas acasă de mi s-a acrit! Dar, după cum era firesc la bafta mea, am experimentat manifestările de durată, chiar dacă am scăpat ușor de boală: mi-a căzut părul, am avut reacții alergice severe, care mi-au lăsat urme urâte pe piele, oboseală și încă vorbesc uneori în dodii, deja copilul cel mic a început să-și noteze replicile mele fără sens.
Ce am învățat în 2021?
O chestie la care nu mă așteptam: că a cere ajutorul nu este un semn de slăbiciune, ci unul de putere. Că nu sunt niciodată singură, că există oameni în jurul meu dispuși să mă ajute necondiționat. Trebuie doar să ridic privirea!
2021 a fost cu siguranță anul revelațiilor. Iar una dintre cele mai importante a fost aceea că independența mea, dorința de a face totul singură nu este semn de forță. Ci este un răspuns la traumă.
Acesta a fost momentul în care am lăsat garda jos și nu doar că am acceptat, ci am căutat activ ajutorul celor din jur. A venit. Sunt recunoscătoare.
Care au fost premierele lui 2021?
I-aș spune, fără să exagerez, anul ieșirii din peșteră. Am văzut spectacole de operă și balet pentru prima dată în viață. Așa se întâmplă când trăiești înconjurată de bărbați. Am vizitat cabinetul unui medic estetician. Am dansat Lambada 😐, n-am mai făcut-o de trei decenii. În public! Mi-au intrat în viață și în suflet mulți oameni noi. Am jucat fotbal pe plajă, în costum de baie, iar mie mi-era jenă să fac asta îmbrăcată în curte.
M-am simțit om. Nu femeie, nu mamă, nu soție, nu profesionist într-un domeniu de activitate. Mi-e greu să explic revelația asta, dar e minunat să poți fi tu dincolo de etichete și statuturi.
Oamenii lui 2021:
Unii noi, alții vechi, unii buni, alții nebuni, oricum nu a fost interacțiune să nu mă ajute în vreun fel.
Cele mai frumoase momente din acest an au fost legate de oameni. De gesturi frumoase. De o figură maternă care m-a cunoscut în cele mai grele momente ale anului și a avut o răbdare îngerească cu mine. Mai ales că am dat-o în bară cu proiectul respectiv.
M-am simțit constant protejată, ajutată, uneori din umbră, alteori la lumină. Răsfățată chiar. Poate că merit!
Cele mai frumoase momente din 2021:
Aniversarea mea în izolare, cu jumătate dintre noi bolnavi de Covid. Mi-am amintit de toate petrecerile ratate în anii precedenți, când aș fi avut toate motivele să mă bucur mai mult, așa că mi-am pus rochie nouă, mi-am aranjat părul și am petrecut cât am putut de bine în contextul dat. Copilul cel mare a livrat la poartă bunătăți și un buchet imens de flori. Am primit cadou cei mai șmecheri pantofi. Îmbătrânesc, dar voi fi cea mai cool bunică de la azil! 😀
Apusul de pe feribotul spre Skiathos. A fost magic, vă recomand cu mare căldură experiența de a călători seara pe mare.
Complimentele primite de la oameni la care nu mă așteptam. De exemplu, nu m-am gândit niciodată la prenumele meu în termeni de frumos/urât, l-am luat ca pe o chestie din buletin și atât. Acum îmi place.
Mâncarea primită de la prieteni. Faptul că persoane care abia ce m-au cunoscut îmi păstrau din prăjiturile mele preferate la cină într-o ieșire din țară atât de frustrantă că a devenit epică.
Toate cadourile, unele fără ocazie. Călătoriile, chiar dacă emoțional nu m-au prins deloc bine, după cum spuneam.
Maturizarea copilului mare. Conduce (foarte bine) o mașină, a trecut de toate examenele, este student, are propria emisiune la radio. Nu îi e ușor. Dar va veni și zona de confort.
O repriză de meci a celui mic în care s-au schimbat trei anotimpuri: a început cu soare, a continuat cu o ploaie torențială, s-a terminat în lapoviță și ninsoare. Dacă nu aș fi văzut determinarea și plăcerea lui de a juca în condițiile acelea câinoase, probabil că l-aș fi descurajat intens anul acesta să mai meargă la fotbal. Apoi telefonul primit de la o prietenă după fluierul arbitrei. Încă nu i-am spus că visul ei de atunci a fost premonitoriu cumva.
De altfel, cuvântul cheie al anului a fost fotbal. De aici au plecat multe dintre probleme, dar și dintre bucurii. Am stat mult pe stadioane și în baze de antrenament. Altminteri tot la un meci presupun că m-am pricopsit cu virusul vieții.
Ce îmi doresc de la 2022?
Să fie.
Mi-aș dori să revină proiectele de consultanță, pentru că simt nevoia uriașă din piață. Nu poți face schimbări dacă te paradigmezi în același stil de gândire și cauți soluțiile acolo unde ai epuizat deja analizele, deci căutați ajutor punctual în afara organizațiilor. În ceea ce mă privește sunt 100% pregătită să vă scot din zona de confort, în stilul meu caracteristic! 😀
Să curgă lin. Să le adune pe cele bune. Să vină cu puține rele și, dacă tot nu se poate fără ele, să fie din cele pentru care sunt deja pregătită.
Ceea ce vă doresc și vouă!