În plină carantină, pe când eram cu toţii blocaţi în case, iar escapadele către supermarket cereau foaie de parcurs, ne-am hrănit speranţele cu îndemnul că totul va fi bine. Că lucrurile vor reveni la normal, iar viaţa ni se va însenina din nou, exact aşa cum după ploaie vine curcubeul.
De atunci au urmat două etape de relaxare, dar lucrurile sunt departe de a fi bine. Am renunţat la foi, am păstrat măştile, am început să ne revedem prietenii. Curcubeul ezită totuşi să apară: cazurile noi de îmbolnăvire cresc alarmant, iar economia suspină dureros.
Pe străzi însă juri că ce a fost greu a trecut deja. În magazine este nebunie, nu ştiu cum ne-am descurcat trei luni cu ele închise. În parcuri lumea se plimbă umăr la umăr. Vama Veche e ca în zilele bune, mai nou şi în mall-uri se înghesuie lumea. Lipsesc nişte moaşte foarte populare, ca tabloul să fie complet.
Pot înţelege apetenţa oamenilor de a ieşi din casă, de a merge la cumpărături, de a pleca în vacanţe. O am şi eu, n-am sa vă mint! Dar mă sperie acest cerc vicios căruia nu-i văd punctul de ieșire: ne relaxăm şi ne îmbolnăvim de Covid sau stăm în case şi ne ia cu capul, iar consumul scade, punând economia în dificultate.
Ce e de făcut? Pare simplu. Să avem grijă fiecare dintre noi, să ne protejăm, să păstrăm distanţa şi regulile de igienă. Să rezistăm cu nervii întregi şi daune financiare cât mai mici. Realitatea este că fiecare decizie pe care o luăm are partea ei neagră și că oricât ne spălăm pe mâini, tot nu eliminăm riscul.
Cum se va termina? Pandemia a debutat brusc, dar se va stinge treptat, greu, în timp. Vor exista multiple provocari individuale şi sociale. Până să fie bine, va fi tot greu. Este tot greu.
Când se va termina? Este clar că nu există un termen limită. O vom ţine aşa mai mult decât ne-am închipuit.
De ce am scris asta? Nici eu nu ştiu. Poate ca un reminder. Sau poate că de frică. Pentru mine, pentru ai mei. De boală, de incertitudine, de crize care se ivesc, de viitor.
Voi cum credeţi că va fi?