În implementarea proiectelor de evaluare a angajaților am ținut întotdeauna la un indicator de performanță care este relevant atât pentru pozițiile de conducere cât și pentru cele de execuție, dar care este adesea ignorat: rapiditatea deciziei.
Toată lumea aplaudă soluția perfectă. Dar dacă vine cu o zi prea târziu, deja perfecțiunea nu mai ajută. În plus, cu cât iei mai repede o hotărâre despre ceea ce ai de făcut, cu atât mecanismele din jur se mișcă mai eficient.
Oamenii au senzația că dacă stau și analizează excesiv niște date vor avea o acuratețe mai bună a soluțiilor oferite. Realitatea este că oricât le-ai pritoci, tot cu aceleași informații jonglezi și tot din aceleași perspective le privești. A sta și a super-analiza devine așadar inutil.
Iar tot acest timp în care ești agățat între soluții este nu doar mort, ci și o piedică majoră pe traseul către decizii ulterioare. A sta blocat din a acționa, a avea resursele nemobilizate și ținute în stand-by de neputința de a alege calea de urmat, este mai neproductiv decât a greși.
O eroare deschide calea spre învățare, spre noi idei, spre soluții mai bune. Frica de a decide blochează.
Curajul oamenilor de a lua rapid o decizie și de a o pune în practică reprezintă, așadar, o resursă neprețuită. Dar evident, și în viață, ca și în proiectele de evaluare a performanțelor, trebuie corelat cu alte abilități personale și profesionale. Și, evident, cu acuratețea, eficiența, costurile soluțiilor propuse și implementate.