Mi-am început dimineața frunzărind noutățile. Probabil că mă voi lăsa de sportul acesta o vreme, pare că trăim niște vremuri incontrolabil de nebune.
Una din știri amintea de procesul dintre compania META (mama la aplicațiile de Social Media) și foștii săi angajați, care se plâng că erau obligați la job să vizioneze integral videoclipuri cu un conținut explicit și atroce, în vederea moderării lor.
Nu v-aș descrie ce înseamnă atroce, dar trebuie să vă faceți totuși o idee. Conform relatărilor, oamenii încearcă să încarce pe platformele META filmări în care mătrășesc în scop canibalistic bebeluși, fierb animale vii sau le abuzează în diverse alte moduri greu de închipuit.
Descrierile din articol m-au șocat și adus cu picioarele pe pământ. Dacă vă închipuiți că doar grupările teroriste pot fi pervers de criminale, n-aveți idee unde poate duce mintea dezaxată a unui singur om!
Trecând peste abominabilul situației, compania susține că a pus tot timpul sănătatea mintală a angajaților în topul priorităților și că există psihologi care le stau la dispoziție celor care au nevoie de consiliere și suport. Dar cei care au avut nevoie de consiliere și suport declară că l-au găsit cu greutate, întârziat și că oricum nu le-a folosit.
Pentru că nu ai cum să ștergi din minte imagini îngrozitoare, de care în mod natural te ferești, apoi anunți autoritățile, pe care a trebuit să le vizionezi în toată complexitatea lor, doar pentru a apăsa butonul de delete.
Prima observație este că există o fractură logică între practica de personal și declarațiile pacifiste ale colosului media. Atunci când ești realmente preocupat de echilibrul psihologic al angajaților nu-i obligi să urmărească integral atrocități filmate. Ci le oferi permisiunea de a întrerupe mizeria și a modera conform reacțiilor emoționale avute până la acel moment. Ideea de cenzură are în vedere opinii politice, gusturi literare sau sensibilități legate de diverse alte puncte vulnerabile. Caz în care se justifică presiunea de a urmări integral conținuturi, chiar dacă sunt împotriva opiniilor, credințelor, limitelor personale.
Dar când vorbim despre nuditate sau violență explicită, nu văd de ce ar trebui să parcurgi cap-coadă o filmare pentru a o modera.
A doua observație este una generală: declarativ companiile sunt foarte interesate de bunăstarea angajaților. Au programe de consiliere promovate intens, se implică în tot soiul de cauze, îți oferă teoretic întotdeauna un umăr pe care să plângi.
În spatele acestei preocupări intense stă un mecanism mercantil, vechi de când lumea – rufele murdare se spală controlat, la sediu. Obiectivul cel mai important fiind că orice s-ar întâmpla, logo-ul trebuie să rămână fără de pată.
Personal m-aș feri să folosesc psihologul plătit de companie pentru a-mi rezolva dezechilibrele provocate chiar de cel care deschide portofelul. Este la fel de ipocrit ca și campaniile anti-fumat ale producătorilor de țigări sau îndemnurile “pariază responsabil” ale celor care trăiesc din jocuri de noroc.
Și nu o dată am auzit de abordări bizare, ca să nu spun cu mult sub limita deontologiei profesionale în relatările angajaților care au folosit astfel de servicii interne.
Da, angajatorii prețuiesc maxim fericirea angajaților. O bugetează chiar. Până când aceștia clachează. Moment în care se pun pe căutat alți fericiți.