Deloc întâmplător vă voi povesti astăzi despre o oiță ca toate celelalte: pufoasă, blândă și cuminte. Care trăia la o stână de-a noastră, tradițional românească și făcea doar ce i se spunea și nimic mai mult.
Oița mergea întotdeauna în rând cu suratele ei, dormea când se odihneau toate și mânca doar atunci când tot grupul se hrănea. Nu behăia dacă nu era întrebată, nu își dorea să iasă cu nimic în evidență din toată stâna ei. Astfel se simțea mereu în siguranță, ca orice animăluț potrivit la locul potrivit.
Zilele treceau la fel una câte una și totul părea a fi minunat așa. Doar că, vedeți voi, viața nu poate fi lipsită de surprize nici chiar într-un saivan plin de cornute.
Pe când a șaptea sa iarnă își arăta primele semne, s-a întâmplat ceva deloc plăcut: câinele stânei s-a îmbolnăvit brusc și cam suspect. Rămase pentru o scurtă perioadă fără pază și protecție, oile au pornit toate către o zonă inaccesibilă până atunci, care li s-a părut lor că ar mai avea niște urme de iarbă înghețată. Doar că petecul verde era chiar în apropierea unui hău imens. Și unele au căzut în prăpastie, neștiindu-i pericolul.
Oița noastră era cât pe ce să o pățească și ea. Noroc că și-a dat seama la timp ce o paște, îndepărtându-se de primejdie.
Zilele au continuat pentru ea neschimbate, în liniște și pace. Dar văzând-o mereu la fel de cuminte, oile mai bătrâne au început să o chinuie. Mai întâi îi cam luau din mâncare, apoi ajunseseră de abia îi mai lăsau câteva guri, ca pentru o vrăbiuță. Văzând-o așa de fragilă, chiar bolnavă, ciobanul a fost nevoit să o ducă la doctorul veterinar, care a ținut-o ceva vreme închisă într-un țarc, până s-a întremat.
În ciuda suferinței, oița noastră a rămas la fel. Până când o nouă întâmplare a pus-o în dificultate. Sfatul Înțeleptelor, adică un grup de oi auto-proclamat conducător, a decis că țarcul în care ciobanul le duce noaptea, le cam îngrădește libertatea. Așa că au decis o acțiune de sabotaj, prin care să lase câteva zone deschise. Doar că această criză de independență era să se sfârșească tare prost: lupii au profitat și au atacat stâna. Cu un câine încă în convalescență și un singur cioban buimac de somn, situația se putea termina destul de rău pentru cornutele noastre.
Văzând că toată cumințenia ei are un preț cam mare în turmă, oița noastră a început să stea mai mult în staulul vacii. Acolo împreună cu familia acesteia, plus trei capre, o găină, un cocoș, un câine și cinci pisici, viața ei este mult mai liniștită și mai frumoasă.
Iar eu am încălecat pe o șa. Ce ziceți voi de oița din povestea mea? 🐑