Că suntem părinţi, profesori, manageri, colegi sau clienţi, una dintre abilităţile importante atunci când aparţinem unui grup social este acela de a putea critica fără a demola. Cu alte cuvinte, mai pompoase, a oferi un feedback constructiv, întrucât acesta reprezintă piatra de temelie a unui sistem performant.
Ştim cu toţii cum se simte critica: o ofensă personală, incapacitatea celui care ne-o oferă de a înţelege care au fost obstacolele de întâmpinat, o nedreptate, un impediment în sine. Iar lauda ne împăunează, dar ajută doar cu un boost temporar al încrederii în sine.
De aceea, pentru binele nostru personal şi al sistemelor sociale în care activăm este importantă retroacţiunea, conexiunea inversă prin care primim informaţii reale, obiective cu privire la ceea ce producem.
Care sunt aşadar cei 7 paşi către un feedback constructiv?
Analiza de oportunitate. Vorbele mele chiar ajută pe cel/ cea care le va primi sau este doar nevoia mea de a mă exprima? De multe ori oferim feedback doar de dragul de a simţi că suntem utili, importanţi, dar demersul nostru se dovedeşte a fi inutil şi naiv.
Analiza de context. Este momentul potrivit să ofer feedback? Nu cumva mai mult încurc? Sau există riscul ca cel implicat să nu aibă timp, loc, energie să perceapă corect ceea ce îi transmit?
Interpretăm fapte, comportamente, rezultate, nu bârfim oameni. Este inutil sa aratăm cu degetul spre cineva, chiar dacă persoana respectivă chiar este în culpă. Ceea ce ajută este a puncta exact eroarea făcută, cu eventuale sugestii de a o evita pe viitor. Cu alte cuvinte, un feedback constructiv este despre acţiune, nu despre persoana care o realizează.
Nu oferim feedback atunci când starea noastră emoţională sau cea a interlocutorului nostru nu ne-o permite. Ştiu că pare absurd că trebuie precizat, dar nu o dată am văzut oameni furioşi urlând la alţi oameni care plâng. Nimic constructiv aici!
Keep it simple! Nu are sens sa aducem în discuţie un pomelnic cu mii de erori şi sugestii de acţiune. Devin toate irelevante şi supuse uitării. O luăm pe rând prioritizând importanța celor analizate.
Uităm de unicorni! Deseori în spatele unui feedback defectuos stau aşteptările nerealiste ale persoanei care îl oferă. Nu este vina curierului că firma la care lucrează nu a implementat plata cu cardul în ciuda solicitărilor repetate, nici a celui care vinde la fast-food că nu putem plăti shaorma cu bitcoini.
Vorbim despre echilibru şi acum. Feedback-ul constructiv nu e nici critică, nici laudă, ci o analiză obiectivă care ajută la autoreglaj. Poate tocmai de aceea este greu de formulat.
Închei amintindu-vă că nu doar a oferi este important. A accepta feedback-ul, indiferent de forma în care apare, este la fel de important ca a şti să îl dai. Dar de partea cealaltă a comunicării există un singur pas spre reuşită: acela de a lăsa ego-ul deoparte. Aşa sigur nu riscă să fie ciufulit!