Corul bocitoarelor

Numa’ necazuri și catastrofe pe meleagurile noastre! Țara e razna, dictatura se instalează, economia se destabilizează, cutremurele ne vor omorî pe toți, spitalele se prăbușesc, sărăcia se extinde.

Viața în România e de rahat și ni se amintește asta pe toate căile! Nu din acele parfumat și dulce, ci din ăla bun nici de îngrăsat culturile agricole. Și alea praf, că uitasem.

Zilnic avem de ascultat un adevărat cor al bocitoarelor. Stăm lângă raclă și nu doar că plângem moartea, dar facem să fie mai greu. Să doară mai mult! Să murim și noi de agonie până să ne omoare cele cuvenite!

Știu: un articol care nu stârnește lacrimi, furie sau zâmbete e degeaba. Dar inflația asta de catastrofe zilnice devine și ea plictisitoare. E groasă, nu cred că e român să nu știe, dar bocitul n-a întors pe nimeni de la groapă.

Hai să vedem ce e de făcut! Hai cu know-how-ul! Hai cu opinii echilibrate, cu mai puțin patos și deloc ură, cu mesaje constructive, cu soluții inteligente.

Sunt mulți oameni care știu ce au de făcut pe care nu-i auzim în vacarmul ăsta trist. Refuz să cred că în România au rămas doar copiii, bătrânii și depresivii cu coeficient de inteligență mic. Sunt încă buni specialiști în domeniile lor, oameni care pot pune umărul și știința lor la a salva educația, medicina, economia, starea nației, viitorul nostru.

Dar pentru a-i vedea și auzi trebuie să terminăm mai întâi cu bocitul.