De unde a apărut fuga de medicină?

După cum am povestit într-un puseu creativ pe Facebook, ieri m-am trezit cu probleme oculare, mai exact cu un început de conjunctivită, care mi-a amintit de împăratul din povești căruia îi plângea un ochi, iar celălalt îi râdea.

Evident că am intrat în prima farmacie din drum și am cerut niște picături. Știam și pe care le vreau, dar mi-am închipuit că poate farmacista cunoaște mai bine ca mine ce îmi trebuie. Am presupus greșit, mi-a dat unele duble ca preț. Dar nu asta ar fi fost problema. Curioasă de fel am purces la a citi prospectul.

Mare greșeală! Am aflat astfel că un flacon micuț, de 5 ml de antibiotic amestecat cu ceva cortizon, îmi poate provoca după cum urmează:

– agravarea infecţiilor cu virusul herpes simplex sau a celor fungice;
-întârzierea vindecării;
-creștere a părului pe corp (mai ales la femei);
-slăbiciune și atrofiere a mușchilor;
-pete purpurii pe piele;
-tensiune arterială mare;
-menstruaţii neregulate sau absente;
-modificări ale concentraţiilor de proteine și calciu din sânge;
-oprire a creșterii la copii și adolescenți;
-umflare și creştere în greutate la nivelul corpului și feței (numit „sindromul Cushing”).

Am bifat deja primul efect advers, lasă că plâng cu un ochi, dar am și buzele ca Rocky Balboa. Doamne fere’ de restul!

Acum vin și vă întreb: ce om normal la cap, cu o problemă minoră de sănătate, încearcă să și-o rezolve folosind un tratament care îi poate provoca slăbiciune și atrofiere musculară?

Și vorbim despre niște picături de ochi. Nu vreau să știu care sunt potențialele efecte adverse la pilule mai concentrate de atât.

Industria farmaceutică este foarte strict reglementată și este minunat așa. Totuși, atât timp cât doctorii sau farmaciștii vor recomanda medicamente a căror valoare terapeutică nu este vizibil cuantificată, dar ale căror efecte adverse sunt atât de bine subliniate, nu ne putem aștepta decât la o rezistență din ce în ce mai mare a pacienților de a le folosi. Sunt convinsă că picăturile vieții au rezolvat 90% din cazuri și că părul pe corp sau petele purpurii sunt extrem de rare. Dar citind prospectul, așa cum este el redactat, procentul de vindecări pare incert, dar efectele adverse garantate dacă ești ghinionistul aflat de partea greșită a statisticii.

Și dacă ajungem la noroc, recunosc că îmi vine și mie să arunc flaconul, trecând rapid pe ceai de mușețel.

Mă gândesc, așadar, că dacă vrem să mai scăpăm de vraci și tratamente alternative exotice, ar trebui să regândim modul în care prezentăm scenarii catastrofale puțin probabile prin farmacii și cabinete medicale. Etica este primordială, dar nici cu efectul placebo, într-o lume în care frica a devenit pandemică, nu e de joacă.