Ieri a fost ziua îndrăgostelii şi a Valentinelor capitaliste. Tot mormanul de inimioare şi urări de iubire publice, unele frumoase, altele doar naive, m-au făcut să mă întreb de ce nu-mi place ziua cu pricina. Pentru că nu-mi place. Raţional îmi pare o găselniţă frumoasă, orice sărbătoare este binevenită, iar una a iubirii, cu atât mai mult. Şi totuşi în ziua respectivă devin un soi de Grinch și capăt aproape o panică de a ignora tot ce poate lăsa o urmă, fie ea si vagă, de romantism.
Până ieri n-am conștientizat disconfortul. M-a pocnit totuși revelația când am realizat că mă uit șui la o poză cu declarații a Melindei Gates către soțul ei: ce a apucat-o, nene, și pe ea? Femeia puternică, deșteaptă și bogată se ține de siropuri dintr-astea?
Am stat așadar strâmb și am analizat drept care ar putea fi problema. Mi-am amintit de modul în care am aflat de această sărbătoare. Destul de ciudat. Apoi de faptul că, deși începuse a se sărbători și în adolescența mea năbădăioasă, apropierea calendaristică de ziua mea și apoi de 1 și 8 Martie, nu prea dădea motive de generozitate romantică potențialilor pretendenți. Și cum întotdeauna m-am stresat să nu stresez, complexul copilului mic, care vrea să fie cuminte, să nu supere, să nu deranjeze, așa am ajuns (sper) să-mi neg motivele de bucurie într-o zi de care poate că am nevoie.
Iar ca adult refrenul auzit anual a fost similar cu ceea ce spuneam mai sus: o femeie puternică și deșteaptă nu se ține de superficialități din astea de doi lei.
Seara lui 14 m-a găsit așadar stresată, obosită, fără chef de nimic, deși mă gândesc că meritam măcar o bucată de ciocoată bună. Noroc cu cel mic, pe care l-au cuprins sentimentele frumoase (și testele reacțiilor nostre în situații cotidiene), punându-mi înainte de culcare o întrebare declarativă, luată cu copy-paste de pe la subsemnata: “știi că te iubesc, așa-i?”. E totuși ceva.
Dar tot regret. Orice sărbătoare, fie ea importată sau kitsch-oasă, merită trăită. Asta nu înseamnă că nu sunt puternică sau deșteaptă. A te bucura de nimicuri ESTE o dovadă de putere și deșteptăciune. Cei slabi de înger au nevoie de chestii colosale să fie fericiți.
Așa mi-am făcut deja planurile pentru anul ce vine: merg la coafor (sper totuși să nu ajung abia atunci), citesc o revistă lucioasă plină de bârfe răutăcioase și inutile (promit să le țin pentru mine), îmi scot tocurile de la naftalină și ciocolata de unde am ascuns-o de Cezar și sărbătoresc. Dacă am o zi proastă, jur că-mi cumpăr și o inimioară de pluș!
Pentru că merit, vorba reclamei.