Întotdeauna m-au amuzat articolele (vintage deja) de tipul “Cum ne îmbrăcăm la interviul de angajare?”. Pentru că fiind de partea cealaltă a biroului, știam că dacă mă apuc să verific detaliile vestimentare ale persoanei din fața mea, indiferent dacă sunt potrivite sau nu contextului, înseamnă că deja discuția duce într-un punct mort.
La rândul meu am avut întotdeauna o singură regulă în ceea ce privește aspectul meu profesional: fără brand-uri și fără accesorii scumpe la vedere. În rest mă îmbrac după cum am chef în tot soiul de combinații, care mai de care mai diverse.
Am crescut în vremuri în care obiectele vestimentare erau pentru generații. Am purtat hainele surorii mele și le-am dat mai departe verișoarelor. Nu era loc de prea multă cochetărie, doar utilitate și comoditate. Poate de aici concepția mea despre lume și textile.
Trăim acum în vremuri în care au re-devenit principalul indicator de statut. Vestimentația trebuie să fie modernă, să ne flateze corpul, să ne poziționeze la locul de muncă sau în grupul de prieteni. Cele mai citite articole din revistele lucioase sunt despre cum se îmbracă vedetele. Cele mai multe magazine sunt de haine și accesorii.
Dacă ne uităm online, populația este colorată, impecabilă. Dar privind pe străzile de pe la noi, undeva se rupe filmul. Oamenii se îmbracă tot comod și utilitar, într-un soi de camuflaj urban. Rareori cineva iese din peisaj. Iar cei sau cele care îndrăznesc primesc drept recompensă priviri uluite.
Este haina atât de importantă? Trebuie să ne îmbrăcăm într-un anumit fel pentru succes?
Depinde așadar pe cine întrebi. Eu am constatat că dacă mă îmbrac elegant, mai ales dacă port tocuri, postura mea se transformă, iar oamenii tind să devină stingheri în preajma mea. Cele mai multe deal-uri le-am semnat în jeans și cămașă.
Lumea afacerilor, exceptând swowbiz-ul, este destul de plicticos îmbrăcată. A potrivi hainele conform stiliștilor presupune timp, chef, energie, ori în ritmul alert al zilelor obișnuite, nu e loc de astfel de răsfățuri. Nu degeaba Steve Jobs purta uniforma lui clasică.
De fapt se știe că cei mai bine îmbrăcați antreprenori sunt impostorii.
Pe de altă parte, atunci când lucrezi în domenii creative, oamenii se așteptă ca vestimentația ta să aibă detalii sau elemente neașteptate, inedite.
Revenind la primul paragraf, ar trebui să depășim stadiul de a eticheta oamenii: bine îmbrăcat = potrivit rolului, de succes. Nu doar pentru că moda a promovat tot soiul de modele de business și comportament toxice. Nici pentru că frumusețea sau talentul ies oricum la iveală indiferent în ce sunt ambalate. Ci pentru că ideea de acceptare, nediscriminare, empatizare pornește exact de la a da fiecăruia dreptul să se exprime, inclusiv vestimentar, după cum dorește.
Iar când străzile Bucureștiului vor arăta colorat, divers, inedit ca cele ale Vienei sau Londrei, vom ști că am făcut niște pași înainte. Că cei care simt sau gândesc altfel trăiesc într-un mediu în care nu le mai este frică să fie ei înșiși.
Haina contează. Trebuie doar să fie groasă iarna, din materiale comode vara, curată, fără găuri în dos. În rest se poate prezenta oricum. Și vă spune asta o femeie care știe că atunci când primește complimente pentru vestimentația aleasă, altminteri destul de des, a reușit să distragă atenția de la ceea ce se află dedesubt: nesiguranță, frici, supărări.