Nu am să intru în detalii ce ţin de psihologia vârstelor trecute de tinereţe. Am să vă spun ce am observat eu, analizând temeinic si îndelung un eşantion reprezentativ de multe rubedenii/ vecini/ cunoscuţi pe care l-am urmărit înaintând în vârstă.
Şi am conchis aşa: pe măsură ce îmbătrânim, ni se accentuează defectele. Pur şi simplu imperfecţiunile ni se dilată, devin mai evidente, mai enervante, exacerbate, caricaturale chiar.
De exemplu, un nas mare, va deveni si mai voluminos cu trecerea generoasă a timpului. Faţa se stafideşte, iar catargul va ieşi mai semeţ şi mândru la înaintare. Oamenii păroşi devin şi mai părosi. Oamenii scunzi – şi mai scunzi, cei burtoşi – şi mai burtoşi.
La fel stă treaba şi cu firea fiecăruia. Omul zgârcit, va deveni si mai avar. Cei guralivi şi mai gureşi. Cei cu probleme de igienă şi mai greu de urnit spre săpun. Oamenii ursuzi – şi mai ursuzi, cei gomoşi – şi mai gomoşi, cei violenţi – şi mai violenţi.
Vestea bună este că şi calităţile se dilată asemenea: oamenii buni, devin şi mai buni, cei calmi şi mai calmi, cei generoşi devin chiar exagerat de generoşi, urmând principiul “oricum în curând nu-mi vor mai folosi la nimic”.
A înainta frumos în vârstă înseamnă aşadar a încerca să controlăm acest proces natural. Să luptăm cu micile noastre urâţenii, împiedicându-le să devină mari, să învăţăm în continuare şi să ne adaptăm vremurilor, să ne temperăm eventualele excese şi să încurajăm calităţile să înflorească, uşurând existenţa noastră şi a celor care ne stau aproape.
Pentru că dacă tinereţea ne oferă privilegiul de a fi uşor iertaţi, punându-ni-se excesele pe seama lipsei de raţiune sau experienţă, la maturitate aşteptările celorlalţi de la noi sunt, în mod justificat, uriaşe. Şi doar apropiindu-ne de ele, altfel avem şansa de a nu-i îndepărta pe toţi ceilalţi de noi.
Fizicul ne va trăda, sănătatea va da rateuri, singurele surse de frumuseţe pot veni doar din interiorul nostru dintr-o aură pozitivă, o abordare echilibrată a cotidianului, din seninătatea gândurilor sau din mărinimia faptelor.
Şi dacă nu putem, nu ne rămâne decât să devenim foarte bogaţi. Ca şi tinereţea, potenţa financiară oferă întotdeauna circumstanţe atenuante! 🙂