La mulți ani tuturor celor care poartă acest nume!

De trei zile s-a dezlănțuit Iadul! Că sună ceasul la 5,45 e ok, face parte din fișa postului.

Treaba urâtă este că trebuie să dau jos din pat două bucăți băieți: unul care face 17 ani mâine-poimâine și altul care face 7 la vară. Și deja forța nu mai e cu mine, amenințările se dovedesc a fi nefuncționale, iar orice încercare de a proceda cu blândețe conform noii ordini în educație, hilare.

Bunica din partea lui tata a făcut patru clase și povestea cât de tare îi plăcea școala și cât a suferit când a fost nevoită să o abandoneze. Cum să le explici unor copii crescuți în puf că pentru unii educația formală este un lux inaccesibil?

Astăzi a fost apogeul. Mi-a luat 15 minute să-l trezesc pe cel mare și 10 la cel mic. Am crezut că turbez!

Evident că s-a lăsat cu întârzieri. Liceanul nu este pe tura mea de transport, așa că am coborât precipitat din mașină piticul și am purces la a tăia în fugă ceața deasă până la poarta școlii.

N-am abandonat însă ritualul zilnic. La una dintre ședințele cu părinții, Doamna ne-a sugerat ca în fiecare zi să le dăm copiilor coordonatele din calendar: de exemplu azi e miercuri, 15 ianuarie 2020. Funcționează de minune și vă sfătuiesc să preluați ideea, mai ales că este foarte simplu de implementat. Copilul este mult mai orientat în timp și percepe mult mai bine sensurile acestuia.

Am continuat cu detaliile, pentru că nu putem parca în fața școlii și drumul pare mai scurt când dai din gură: e iarnă, e ceață. Și m-am gândit să aduc cuvenitul omagiu marelui Mihai Eminescu, cel mai cunoscut poet român, de la a cărui naștere se înplinesc azi 170 de ani. E ziua dedicată lui așadar!

Copilul, totalmente chiaun și somnambul pe jumătate, ia informațiile, procesează ce poate și când nu mai găsește algoritmul mă întreabă candid:

– Și eu ce trebuie să fac? Să urez “la mulți ani!” celor care se numesc Mihai?

Adevărul e că dacă îl avem pe Ștefan cel Mare printre sfinți, de ce nu l-am avea și pe marele poet al neamului?

Până una-alta, vorba cântecului, sub un cer de stele sudice, de avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!