Cum se dă o veste proastă:

Am găsit printre ciorne un dialog cu cel mic, petrecut anul trecut pe vremea asta și m-am gândit că ar fi păcat să nu-l public.

– Mama, am trei chestii să îți spun! m-a anunțat serios imediat ce a ieșit de pe poarta școlii.

(N-o să vă mint, din trei speram ca măcar una să fie de bine!)

– În primul rând, n-am avut nici măcar o greșeală la concursul de engleză!

(The good, cum ar veni. Deși nu-i o mare surpriză, orice rezultat merită felicitat.)

– În al doilea rând mă doare gamba stângă.

(The bad, creșterea vine cu niște disconfort și nu știi niciodată când trebuie sau când e inutil să investighezi.)

– În al treilea rând cred că voi lua pentru prima oară în viață un insuficient la testul de la Istorie.

The ugly.

Sănătoși să fim, pentru că, istoric vorbind, le vom duce pe toate! 😀

Deci cam așa se dau veștile mai puțin grozave. Puse în context extins, ponderate cu altele neutre și presărate cu puțină pudră de optimism.