România pitorească

Am făcut o pauză lungă, nu neapărat pentru că nu am avut timp sau inspirație să scriu, ci pentru că nu am găsit echilibrul să o fac.

Am să las câteva observații disparate, definitorii cumva pentru criza de Seninia din ultima vreme:

⭕️ La baza pârtiei din Azuga pe care copilul mic a schiat în vacanță, este un loc pentru săniuș. Agitație mare acolo, e mai ieftin și mai simplu, deci accesibil tuturor. O doamnă face poze grupului cu care a ieșit la distracție. Prietena ei o roagă să nu posteze pe Facebook.

– Fată, eu sunt în (concediu) medical! Să nu știe lumea că am ajuns la distracție!

Ne-am supărat când ne căuta Guvernul cu Poliția prin medicale. Dar cum stopezi acest obicei perdant pentru toți: de a inventa boli pentru a rezolva probleme personale sau a câștiga timp cu familia?

⭕️ Hotelul în care am stat a fost curat, confortabil și destul de bine procedurizat pentru unul care nu face parte din grupuri cu istorie în industrie. Nu am găsit hibe majore în timpul șederii, deși privirea critică de consultant a fost  mereu activată.

Într-una din zile, când am ajuns grăbiți și înfometați la restaurant, am fost anunțați că bucătăria este nefuncțională din cauza unui control ANPC.

Se cunosc hei-rupurile instituțiilor statului imediat după ce se petrec tragedii. Dar să vii fix la prânz când stabilimentul respectiv e plin ochi de clienți, e deja ticăloșie.

⭕️ Am încercat în zonă pista de snow tubing, adică cea de dat cu colacele. Mai bine ziceam pas. Partea de tubing avea zăpădă și părea chiar distractiv. Apoi când o luai la deal înapoi constatai că aveai ca opțiuni fie să-ți rupi gâtul/ membrele, fie să cazi în albia pârâului din apropiere, fie să înveți teleportarea/ levitația.

Nimeni nu s-a gândit că oricât de distractiv ar fi să cobori pe un colac, a te întorce la punctul de plecare trebuie să fie un demers simplu și sigur. Declar minune dumnezeiască sau abilități de supraviețuire peste medie a românilor faptul că nu s-a petrecut niciun accident acolo.

Așadar în ultima vreme mă cam declar învinsă. Atât timp cât și individual, și colectiv fugim de responsabilitate, de feedback negativ, de a învăța, a perfecționa, a încerca real să facem lucrurile, procesele, relațiile cât mai bine, vom vedea cât mai multe tragedii.

Pentru că deja nu doar corupția sistemică ucide. Ci și șmecheria celor care cred în ea ca valoare absolută. Stupiditatea. Lipsa de discernământ.

(Sursă foto: Pixabay)