
Pe când era lupul căţel şi Valentina Neacşu la liceu, se facea ca exista o femeie cu un suflet bun. Avusese o decepţie în adolescenţă care lăsase în urmă ceva sechele, aşa că ştia ce înseamnă suferinţa şi încerca să le facă tuturor viaţa mai frumoasă.
Neavând un loc de muncă, deci cu timp la dispoziţie berechet, a decis se ducă zilnic în spitalul din localitatea sa şi să stea de vorbă cu bolnavii aflaţi buluc la coada cabinetelor pentru consultaţii de specialitate. Să îi asculte cu empatie, să le aline suferinţele cu o vorbă bună, ba chiar să le dea sfaturi privitoare la tratament. Opţiuni bune, accesibile, pentru că în loc de medicamentele scumpe şi toxice, le oferea alternative cunoscute de la bunici, cu ceaiuri, frecţii şi ventuze. Scria inclusiv reţete, folosind bucaţi improvizate de hârtie. Bolnavii plecau fericiţi că au găsit un suflet mare la pachet cu un vraci priceput, fară a mai aştepta şi părerea medicului din cabinet.
Vă reamintesc că vorbim de vremuri în care conceptul de Big Pharma era cvasi-necunoscut la noi, medicamentele de import fiind încă aduse de prietenii cu viză de străinătăţuri, iar spitalele nu aveau “badigarzi” plictisiţi ca azi, ci portari cu veleităţi detectivistice. Şi că oricât de parodial ar suna, lucrurile chiar aşa s-au petrecut.
Activitatea de întrajutorare a mers până când personalul medical s-a prins că rândul de la uşă devine simţitor mai rarefiat, mulţi dintre pacienţii cronici şi în vârstă decedând mai rapid faţă de prognostice, numărul pacienţilor noi fiind şi el din ce în ce mai mic.
Femeii cu suflet bun i s-a interzis aşadar să mai intre în spital, dar activitatea de ei de vindecare a continuat nestingherită în parcuri, în vizite, în mijloacele de transport în comun. Posibil cu victime simţitor mai puţine, pentru ca una este să ţi se prescrie ceai de păpădie la uşa cabinetului pe care scrie negru pe alb “Boli Interne” alta pe banca de sub nuc unde stă scrijelit cu sârma în vopseaua verde “Nellu+Gyna=Love”.
Este o poveste tristă, dar adevărată. Şi oricât de mult timp ar fi trecut de atunci, parcă s-a întâmplat chiar zilele trecute.