Graba care strică treaba

Noi, părinții, suntem într-o continuă competiție absurdă. A învățat copilul să meargă? Îl înscriem la maraton! Abia ce știe să vorbească? Este momentul propice pentru cursuri de engleză, franceză, spaniolă și greacă veche. Își numără degetele? Trebuie neapărat să-l învățăm despre numerele raționale. A memorat la grădiniță o poezie despre broscuțe? Stupid, orice copil care se respectă știe integral și cu exactitate “Luceafărul”!

Ne grăbim spre următoarea etapă de parcă ne fugărește o haită de câini. Și n-ar fi rău, dacă am fi înțelepți în a percepe corect reperele.

Fiecare nouă deprindere poate fi exersată nu doar pe verticală, în ceea ce ni se pare nouă axa de la simplu la complex. Ci și pe orizontală, într-o varietate aproape infinită de exerciții. În plus, adesea copiii au instinctiv nevoia de a face asta, iar noi le-o atenuăm de frica unor accidente sau pentru că ni se pare că știm mai bine.

De exemplu, învățatul mersului. Până la a alerga în curse de mare viteză, niște trasee simple cu respectarea unor repere ar fi mai potrivite. Ar ajuta la orientarea în spațiu, ar dezvolta independența. Copiii trec imediat la etapa în care urcă scări sau se cățără în locuri mai mult sau mai puțin accesibile, dar noi i-am vrea deja pe bicicletă.

La fel este și cu materiile școlare. Nici nu învață bine adunarea numerelor până la 10 fără trecere peste ordin și noi, părinții, îi mutăm în concentrul 10-100 sau îi punem să memoreze înmulțirea. Care în fond este tot o adunare cu repetiție, deci n-am făcut mare lucru.

Ori sunt o multitudine de probleme simple care se pot formula de la o banală operație de tipul 2+2=4. Atât de variate, încât garantat gândirea devine mai plastică decât cu poezia pe care o aveam noi pe coperta caietelor de matematică.

Goana pentru ceea ce noi considerăm “mai greu” este adesea un sprint spre superficialitate. Înainte de a ne pune copiii să lucreze suplimentar din Gazeta Matematică, ar trebui să ne asigurăm că i-am expus unor varietăți cât mai mari de probleme simple. Că îi încurajăm să găsească metode alternative de rezolvare, că le stimulăm curiozitatea.

Înainte de a-i pune să citească texte grele, care-i depășesc, ar trebui să-i lăsăm să se bucure de cărțile cu poze.

Înainte de a-i vrea campionii propriilor noastre competiții, ar trebui să-i lăsăm pe ei să aleagă ce medalii își doresc.