Din motive independente de voinţa mea, mi-am început ziua la 4,30. Cu aproape 5 ore de somn, întrerupte şi alea, simt cum fiecare celulă din corp este într-o rebeliune individuală ciudată.
Sunt obişnuită cu oboseala şi îi ştiu efectele:
În primul rând percepţia timpului este diformă: totul se derulează fie prea încet, fie prea rapid față de normal. 30 de minute par fie ore întregi, fie secunde. Şi percepţia spaţiului este afectată, astăzi mi-am răsturnat o cutie în cap, convinsă fiind că raftul este suficient de generos cât să pot evita asta.
Apoi sunt dificultăţile de concentrare. Uit ce am de facut sau fac de trei ori acelaşi lucru. Mă încalţ cu fesul, mă îmbrac cu cizmele de cauciuc. Mă dau cu pastă de dinţi pe post de anticearcăn. Fac cafea folosind opţiunea de ceai rece a espressorului şi vreau să-l arunc pentru că sigur s-a stricat.
Pofta de mâncare atroce. Dacă nu dorm noaptea sigur mănânc cu şapte guri a doua zi. Aberant, precum ăştia mici care combină ciocolata cu caşcaval şi friptură. Evident că după câteva zile din astea, stomacul plânge şi cântarul agonizează.
Arăt ca un zombie orice aş face. Aşa mi-am dat seama că şi crema de 20 ron şi cea de 500 fac acelaşi lucru: hidratează. Restul de job, cu ridurile, cearcănele şi alte necazuri cosmetice, îl fac somnul şi starea de bine.
Nu în ultimul rând amintesc nervozitatea. Săritul ţăndării din orice, percepţia negativă chiar şi a gesturilor frumoase din jur, sămânţa de arţag presărată în mai toate conversaţiile.
Ni se spune că pentru o viaţă sănatoasă trebuie evitat consumul de sare, zahăr şi alcool. Eu zic că nici oboseala nu-i chiar un beneficiu şi ar trebui să fim mai atenţi în zilele care o însoţesc. Nu de alta, dar mă gândesc că dacă aş fi medic sau pilot, în zile ca cea la care fac referire aş rescrie istoria lui Ciomu sau a lui Lubitz. Din fericire până acum am ucis poate doar gramatica 🙂