Vedem adesea povești de viață cu final previzibil: oameni care persistă în greșeală până la tragice deznodăminte, persoane care insistă să eșueze vizibil iar și iar.
Aceleași erori, aceleași probleme, aceleași cercuri vicioase din care pare imposibil de ieșit, deși un simplu pas lateral ar fi suficient.
Toți spun că vor schimbare, vor ceva nou, dar rămân în confortabilul vechi. Orice mână întinsă este refuzată: la ce bun, oricum nu va schimba nimic. Orice părere obiectivă și tranșantă este respinsă: nimeni nu poate ști cum e în acea situație insurmontabilă!
Oamenii continuă să miște rotița necazului convinși că acesta le este destinul implacabil. Și fac în continuare ce știu mai bine pentru a rămâne în acel punct dureros.
Este imposibil să salvezi oamenii de ei înșiși. De propriile limite, frici, scenarii. De percepțiile lor diforme, de închipuirile lor.
Singura soluție este să-și găsească cumva puterea de a ieși din cutia cu dureri.
La nivel organizațional, din păcate, lucrurile stau exact la fel: pare o misiune imposibilă să salvezi firmele de șefii lor. De ideile fixe și distructive, de complexele mecanisme de frânare construite, de propriile creații diforme în ceea ce privește procesele sau fluxurile de lucru. De lipsa de curiozitate, de rutine ineficiente, de mici și mari scenarii defecte care se repetă.
Schimbarea personală începe cu fiecare în parte prin conștientizare, asumare și voința reală de a face altfel. Iar cea organizațională începe cu fiecare lider în parte și cu schimbarea personală a acestuia, voluntară, autentică, durabilă.
Un articol care chiar m-a miscat, multumesc pentru postare 🙂