Lecția naturii

În fiecare an, cam pe vremea asta, puii berzelor care au cuibul la capătul străzii își încep lecțiile de zbor. Mai întâi părinții le arată mișcările. Apoi privesc o vreme zborul în sine. La final sunt lăsați singuri în cuib, fiind nevoiți să reușească. Altfel mor de foame, de sete sau din cauza căderii de la înălțime.

Timpul nu e de partea lor. Cu cât învață mai repede, cu atât mai sigură le este supraviețuirea.

Noi, oamenii, credem că avem luxul să amânăm orice și oricât. Avem răgaz pentru toate, credem noi, dar deviza asta ne ține departe de multe vise și destinații.

Ba chiar auzim adesea despre lecția răbdării. Este adevărat că lucrurile bune se construiesc în timp. Dar natura ne învață să fim nerăbdători. Să ținem cont de termene limită. Să fim alerți. Să facem totul la momentul oportun. Altfel nu se știe când și dacă mai avem o șansă.

În plus, oricâți profesori am avea și oricât de buni ar fi, când vine vremea să aplicăm cele învățate, suntem pe cont propriu. Și deseori nu există plasă de siguranță.

E drept că spre deosebire de oameni, berzele nu au, probabil, anxietate. Dar și noi, dacă am simplifica raționamentele și scenariile pe care ni le construim în cap, poate că am scăpa de ea. Dacă am învăța să ne ascultăm intuiția, dacă ne-am detașa de molozul social, dacă ne-am concentra pe drumul nostru, nu unde ne conduc interesele altora.

Lecția naturii este, așadar, una a supraviețuirii. Care nu trebuie să fie panicardă, dătătoare de frici. În toți anii aceștia, mulți, în care am observat berzele părăsind gradual cuibul, nici măcar un pui nu a ratat decolarea și aterizarea.

Ca orice alt animal, avem în instinct, în ADN, mult mai mult decât credem. Doar că fiind atât de ocupați să ne dezvoltăm personal, uităm de dotările noastre standard.

Back to basics.