Vorbe (cu și) despre carieră: CV-ul

  • 09/01/2019

Poate cea mai frecventă întrebare care mi se adresează este: “de ce mai avem nevoie de CV?” Chiar așa, într-o lume interconectată virtual, cum de supraviețuiește acest instrument vintage, vechi de când munca?

Mai este încă util? Cu ce va fi înlocuit?

Să o luăm muncitorește, exact ca într-un CV:

Ce este un CV?

Este o biografie profesională, fie ea scrisă, video sau vizuală (adică realizată prin imagini, grafice sau altele asemenea).

Ce informații conține?

În primul rând, din motive evidente, datele de contact și localizare. Apoi detalii legate de studii/ educația permanentă (cursuri de calificare sau instruire) și experiența profesională, nu neapărat în această ordine. De exemplu, un tânăr absolvent va pune la loc de cinste studiile, o persoană cu experiență profesională îndelungată le va lăsa la final (asta dacă nu a absolvit Oxford sau Harvard). Experiența profesională trebuie expusă invers cronologic: cel mai recent job este primul, cel mai îndepărtat este ultimul.

Ce nu conține?

Numele copiilor și părinților, bolile suferite, date care pot genera discriminare: data nașterii, starea civilă, religie, orientare sexuală, apartenența la minorități.

Cât trebuie să fie de lung?

Cât să nu fie plictisitor. Nu există o lungime standard, nu poți băga în aceeași măsură o carieră de 20 de ani cu una de 6 luni. Totuși, din experiența proprie vă zic că doar primele două pagini vor beneficia de atenția sporită.

De ce încă mi se mai cere CV-ul când am cont de LinkedIn?

Faptul că ți se cere CV-ul este un semn bun, cineva este interesat de profilul tău. Faptul că invoci contul de LinkedIn este un semn rău, înseamnă că nu înțelegi cât este de important să ai 100% din atenția persoanei decidente, în loc de 50% sau nici atât cât îți rămân în Social Media. LinkedIn în special sugerează profile similare sau vizionate “la pachet” cu cel în cauză, astfel șansele angajării scad, pentru că intenția de a contacta persoana în cauză pălește în fața multiplelor opțiuni.

Social Media conectează, ne introduce într-o mare masă de oameni similari. Scopul ei nu este să promoveze individul ci rețeaua, evident. Așa că este cel puțin naiv să-ți trimiți potențialul angajator pe LinkedIn, pentru că e cool, în locul bătrânelului CV.

Care e treaba cu ATS-urile?

Aplicațiile de tip Applicant Traking System sunt utile și necesare. Se discută despre cum să treci de filtrele lor (evident folosind cuvinte cheie) sau cum să le fentezi.

Dar ca și CV-ul, există alt clasic în procesele de recrutare și selecție: RECOMANDAREA. Întotdeauna o vorbă bună a cuiva din interior sau exterior va bate orice ATS.

Ce nu se știe, poate, despre CV?

– mai nou la orele de Educație Tehnologică din școală (clasa a opta mai exact) elevii sunt învățați despre CV, informațiile sunt curate și bine structurate;

– CV-ul este obligatoriu la angajare conform legii (și logicii). Astfel fiecare angajat trebuie să aibă un dosar personal, iar printre documentele de acolo regăsim și profilul profesional;

– prin hotărâre de guvern din 2004, care a rezistat în vigoare până în zilele noastre, modelul comun european de curriculum vitae reprezintă modelul de curriculum vitae “existent pe piaţa muncii, acceptat de către angajatori şi utilizat de către persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, în mod voluntar.”

Când va muri CV-ul?

Niciodată. Se va reinventa, va deveni altfel, îl vom trimite poate în mod telepatic, dar profilul nostru profesional va rămâne definitoriu în decizia de angajare.

Ce altceva mai doriți să știți despre CV?

P.S. Cei care susțin că au fost angajați de-a lungul timpului fără a avea un CV sunt într-o oarecare confuzie. Poate n-au avut unul scris, dar sigur au punctat la interviu aspectele esențiale ale experienței lor profesionale.