Navigând pe LinkedIn, mi-a atras atenţia comentariul unui cunoscut la un topic de interes. Era prezentată o poză cu nişte domnişoare îmbrăcate sexos, în latex colorat, la o expoziţie/ conferinţă din domeniul tehnologiei, însoţită de un scurt text care propunea un alt rol al femeilor în tehnologie decât cel decorativ. Cea care a postat fotografia era, evident, femeie.
Comentariu care mi-a atras atenţia era în fapt o profeţie: cine nu înţelege că sexul vinde în afaceri va falimenta rapid. Cel care a postat comentariul era, evident, bărbat.
Mie mi-a părut o profeţie naivă sau cel puţin depăşită, pentru că vremurile s-au schimbat fundamental.
Uitându-mă la corporaţiile care cuceresc acum pieţele globale (Foxconn, Alibaba) aş paria pe alt model de business de succes: cultul efortului şi al rezultatelor. Uitându-mă la piaţa angajărilor, văd că organizaţiile s-au prins rapid că a înjumătăţi populaţia activă angajabilă este neproductiv, aşa că femeile sunt din ce în ce mai curtate pentru pozitii inaccesibile lor până acum. La nivel global lumea a înţeles aşadar că femeile pot face bani şi altfel decât arătându-şi formele. Nu este corectitudine politică, ci pragmatism venit din necesitate.
În plus, nu doar piaţa muncii, ci şi cea de consum şi-ar înjumătăţi volumul. Pentru că femeile se vor depărta rapid de brandurile care prezintă imagini de surate sexoase, dacă ele nu sunt nici măcar pe aproape. Şi în caz că nu v-aţi prins, tipele banale reprezintă marea masă de consumatoare, cele spectaculoase, ca în revistele lucioase, fiind sensibil mai puţine. Citeam chiar de curând un articol despre vânzările în picaj ale unui brand de lenjerie din SUA, mai cunoscut pentru cataloagele sale, decât pentru calitatea produselor. Femeile nu cumpară lenjeria care vine bine altor femei, ci care le flatează pe ele.
Şi nu, nu a falimentat nimeni până acum pentru că n-a folosit femei în latex în strategia de marketing. Companiile au falimentat din cauza unor erori manageriale grave, a unor decizii lipsite de etică, a lipsei strategiei de marketing sau HR, a unor produse proaste sau servicii deplorabile.
Eu nu sunt bărbat, deci este posibil să trăiesc într-o bulă roz, plină de puf şi naivitate. Dar am văzut exemple de barbaţi care au refuzat la interviul de selecţie femei trăznet în favoarea unora pe care le-am putea considera banale, dar cu tolba mai plină de potenţiale performanţe profesionale. Deşi nu sunt poate un exemplu bun, nefiind chiar o divă, dar întotdeauna am vândut mai bine îmbrăcată în pantaloni, cu mutra natur, decât în fustă şi aranjată.
Sexul (frumos) atrage atenţia (bărbaţilor), asta este clar. Creează agitaţie, entuziasmează, poate ajuta atunci când ai un produs bun şi o companie stabilă. Dar mai ales, când este suficient de subtil şi de bine folosit cât să nu atragi preponderent acel tip de clienţi libidinoşi pe care să nu-i poţi fideliza decât cu mai mult sex. Dar totodată deconcentrează, distrage atenţia de la lucruri esenţiale, ascunde potenţiale capcane.
Şi nu vinde singur. Nu vinde mereu. Nu vinde orice. Este posibil aşadar ca nişte femei în latex lucios şi colorat să aducă în derizoriu un brand care are în spate alte promisiuni de business în loc să-l ajute.
Greşesc? Acum poate că da, dar vă mai întreb peste nişte ani 🙂