Datorită numărului considerabil de ghiocei prinşi în buchetul vieţii, am votat de multe ori până acum şi, mai ales, am urmărit numeroase campanii electorale care au mers de la naivitate, greţoşenie până la virtuozitate în ale marketingului politic.
Cred aşadar că sunt la fel de îndreptăţită ca toţi vectorii de comunicare poziţionaţi pro sau contra unui partid să-mi spun parerea. Care va fi, cel mai probabil, pe placul nimănui.
Aşadar, iată ce trebuie neapărat să ştiți despre alegerile de duminică:
1. De luni viaţa noastră va fi exact la fel ca cea de azi. Parlamentul European este un colos birocratic, în care lucrurile se întâmplă într-un ritm propriu, urgenţele României rămânând aşadar probleme interne pe care va trebui să le rezolvăm noi, aici. Singurii câştigaţi vor fi, ca de obicei aleşii, pe care îi aşteaptă o carieră lină şi profitabilă şi partidele, care capătă astfel reperele campaniilor viitoare. Pentru noi va fi la fel şi oricine vă zice altceva, o face dintr-un pur interes politic sau personal.
2. Avem dreptul de a alege pe cine dorim! Serios, PSD, PNL, Alianţa USR – Plus sau, poate, unul dintre independenţi, oricine este pe liste poate primi ştampila. Ni se tot spune zilele acestea că dreptul de a vota liber a fost câştigat cu sânge în Decembrie 1989. Corect, dar şi dreptul de a ALEGE a fost câştigat tot atunci. Lipsa de opţiuni este la fel de oprimantă ca şi incriminarea uneia dintre ele. Atât timp cât nu votezi cu Ştefan cel Mare, se cheamă ca ai discernamânt şi ţi-ai manifestat în cunoştinţă de cauză preferinţele electorale.
3. Referendumul este un instrument devenit strict politic. Că vorbim despre demiterea lui Băsescu, numărul de parlamentari, familia traditională sau justiţie, toate se dovedesc a fi teme de inflamare populară care doar zgârie rana socială şi o lasă în continuare deschisă. Ca să n-avem vorbe la proces, îmi voi exprima opţiunea, cea evidentă de altfel, dar ştiu că este naiv să cred că am făcut suficient.
4. Ca de obicei campaniile electorale din România sunt vagi şi negative. Nu există proiecte reale, palpabile, ci doar paie în ochii altora, gogoşi electorale şi cei doi ţapi ispăşitori: Dragnea sau Cioloş, fiecare direcţie cu încornoratul ei.
5. Nu există oameni sau partide providenţiale. În campanie toţi ştiu ce au de făcut, când vine vorba de pus osul la treabă, e mai complicat. Şi nu pentru că nu vor, sau nu ar putea, ci pentru că realitatea se vede altfel când schimbi punctul de percepţie. Aşa se întâmplă şi la interviurile de angajare.
6. Nu este doar responsabilitatea lor să ne fie nouă bine! Viaţa noastră cotidiană, alegerile pe care le facem, traseul pe care îl ia cariera noastră sau afacerea pe care o conducem nu depind de alţii, chiar dacă marile partide şi-au făcut o mantră în a ne spune că doar ele ne fac bogaţi şi fericiţi. Nici în spitale nu-i doar vina politicului, ci şi a unor oameni care nu-şi fac treaba sau sunt lipsiţi de empatie şi caracter. Nici justiţia nu este doar vina politicului ci şi a celor care, individual, decid că e mai profitabil să fie corupţi. Dincolo de alegerile pe care le facem o dată la patru ani, viaţa noastră este o sumă a deciziilor noastre zilnice şi ale celor din jur. Este bine să votăm şi să o facem înţelept, dar nu va fi niciodată de ajuns.
7. Nu ezitaţi să aruncaţi un ochi şi pe ştirile externe. Veţi regăsi teme similare: corupţie, decizii politice abracadabrante, extremism, xenofobie. Ideea că “doar în România” se întâmplă nefăcute este o stereotipie de care trebuie să scăpăm. Nu pentru a ne încuraja “lasă, că nici la alţii nu-i mai bine!”, ci pentru a vedea reacţii sociale diverse la aceleaşi probleme. “Cine nu are memoria istoriei, riscă să o repete”, zice înţeleptul. Istoria noastră şi a altora, completează consultantul.
Acum că ştim esențialul, ne vedem la vot! 🙂