
Sâmbătă am participat la protestul organizat de Iniţiativa Prelungirea Ghencea pentru a atrage atenţia autorităţilor că şi-au încălcat de prea multe ori promisiunile în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructura zonei respective. Nu a fost un protest politic, l-aş denumi mai degrabă administrativ, pentru că până acum toţi aleșii au promis pasaje, străpungeri și lărgiri și au uitat de ele.
Deci dacă te pui pe înjurat, înjuri şi pe roşu, şi pe galben sau portocaliu, şi pe toate culorile curcubeului de partide politice.
Am participat pentru că în zona respectivă se circulă deja cumplit și pentru că în mod cert urmează un colaps: blocurile apar ca ciupercile după ploaie, populaţia se aglomerează, iar străzile rămân ca pe vremurile în care pe acolo creştea porumbul şi treceau două maşini pe zi.
Am avut copilul mic cu mine. Dacă n-ar fi avut (mult) de învăţat l-aş fi luat şi pe cel mare, pentru că a protesta civilizat atunci când îţi simţi drepturile încălcate reprezintă o normalitate.
Și dacă tot s-a discutat îndelung la un moment dat despre participarea minorilor la proteste, vă zic şi eu cu ocazia asta mai puţin încrâncenată ce e de zis și despre cei mici, și despre manifeste.
Despre pericolul fizic la care poate fi expus copilul:
(Ca mamă şi persoană un pic afectată de agorafobie, simt nevoia să am întotdeauna cale de scăpare. Nu voi fi niciodată în mijlocul unei mulţimi ci doar spre marginea ei, oricât de paşnică ar fi, pentru că vreau să vizualizez clar căile de acces. De data asta s-a mers în şir indian, ne-am întâlnit cu mulţi cunoscuţi, vecini, prieteni și de aceea n-am simţit deloc uzualele mele semnale de alarmă.)
Toată lumea are senzaţia că oamenii care protestează sunt nişte potenţiale bestii ce se pot dezlănţui oricând. Nimic mai fals, de regulă sunt oameni uniţi de aceleaşi nemulţumiri care discută paşnic, civilizat. Participanţii sunt constienţi de prezenţa copiilor şi îi protejează.
Mai periculos mi se pare la meciuri pentru că oamenii încărcaţi de adrenalină pot face lucruri stupide, dar la genul ăsta de adunări sociale oamenii funcţionează cu alt tip de combustibil.
Despre limbajul potențial licențios folosit de protestatari:
Cea mai creativă înjurătură auzită de mine a fost slobozită de un adolescent care se plimba ca și mine prin parcul Drumul Taberei. Vorbea la telefon nervos, agitat și grețos pe alocuri.
Nici cele auzite pe la competiții sportive nu sunt chiar nevinovate.
Străzile României sunt și ele pline de injurii: în trafic, în mijloacele de transport în comun, pe trotuare auzi niște multidisciplinare despre anatomia umană, educație fizică și rubedenii pe parte maternă de simți că-ți pică urechile.
Nu au fost însă cuvinte dure la protestele la care am participat eu.
Despre posibile acuzaţii de îndoctrinare (deşi nu se aplică în cazul de faţă):
Am auzit des faptul că minorii nu trebuie expuşi la propagandă politică. Da, numai că propagandă fac partidele, părinţii îşi manifestă doar opţiunile. Şi nu doar politice, ci de orice fel: religioase, culinare, vestimentare, muzicale. Cred că suntem de acord că a trasa o linie clară între opțiunile permise și cele interzise în familie ar aduce cu sine doar multiple abuzuri.
Despre oportunitatea de a protesta:
Mă agasează groaznic atât cei care își caută scuze de tipul “de ce să protestez, şi aşa nu se rezolvă nimic”, cât mai ales cei care critică acest mod de exprimare ca fiind nejustificat într-o societate. Avem votul, avem petiţiile şi reclamaţiile, avem opţiunea de a da în judecată şi avem dreptul de a protesta. Iar mie mi-e tare teamă de ziua în care una dintre cele enumerate de mine nu își va mai găsi validitatea. Pentru că este reîntoarcerea spre dictatură. Iar eu nu mai vreau defilări şi aplauze cu forţa, viaţă dedicată conducătorului iubit şi raţie de mâncare, cultură sau distracţie.
Despre cei care stau in casă, deşi motivele protestelor îi afectează direct:
Mesajul transmis este unul clar: noi suntem mulţumiţi aşa. În cazul de faţă eu am înţeles că există zeci de mii de locuitori ai zonei Prelungirea Ghencea şi Domneşti bucuroşi că pierd ore întregi în compania noxelor și colegilor de trafic, în loc să le petreacă acasă, împreună cu cei dragi.
Asta au înţeles şi politicienii. Au aşadar în plan construirea de urgenţă a trotuarelor din Prelungirea Ghencea, iar asta ne ajuta ceva de speriat! O decizie luată în glumă, pentru că un protest cu 1000 de participanți este, de fapt, o glumă.
O comunitate creşte durabil doar dacă oamenii care o compun sunt pregătiţi să o facă. Eu m-am lămurit că Mioriţa noastră este prea adânc înrădăcinată în mentalul colectiv ca să ne putem constitui ca popor într-o forţă mai puternică decât cea politică. Și ei știu asta.
Sursă foto: Mediafax (sunt şi eu pe acolo, înflorită ca o primăvară).