- 18/01/2021
Zilele trecute mi-am amintit de vizita parcului zoologic din Viena, petrecută pe când eram însărcinată cu cel mic. Și de spațiul uriaș și deosebit de curat împărțit de mama elefant cu puiul ei. Părea liniștită, se juca relaxată cu el. O imagine idilică, rămasă în mintea mea ca un portret al maternității, deși e dublată și de senzațiile de frică, greață, tristețe care mă copleșeau atunci.
Eu nu știam ce va urma. Sarcina îmi era incertă, dacă se dovedea a fi ok, oricum se ivea la orizont un serios impas profesional, totul părea a fi sub un mare și roșu semn de întrebare. Să văd o mamă, fie ea și elefant, liniștită, având energie pentru puiul ei, într-un spațiu cald și primitor, a venit ca o imagine pozitivă și dătătoare de speranță.
Acum militanții pentru drepturile animalelor m-ar contrazice cu siguranță. Locul sălbăticiunilor nu este la Zoo (după cum locul domesticiunilor n-ar fi în farfuria noastră).
Dar văzând marile expoziții de habitate din capitale europene serioase, i-am putea ușor contrazice. Animalele stau în locuri confortabile și curate, sunt hrănite și îngrijite regulat, au acces la asistență medicală, nu suferă de grija zilei de mâine. Am văzut oameni care trăiesc mai rău decât ele. Copii care mănâncă mai prost sau dețin mai puține jucării ca elefănțelul din Viena. Mame mai stresate și epuizate ca mamiferul său matern.
Dar nu au libertate, mi s-ar răspunde. Adevărat, dar nici prădători pe urmele lor, incertitudinea supraviețuirii. Au în schimb ajutor în ceea ce privește nașterea, maternitatea, procrearea. Hrană adecvată. Siguranță și confort.
Noi oamenii milităm pentru libertatea și drepturile altora, dar, în fond, nici de ale noastre nu ne pasă prea mult. Între un job confortabil, cald, dar plictisitor și libertatea alegerii care poate veni cu riscul unui stomac uneori gol, alegem adesea prima variantă. Pentru că este cea mai sigură.
Iar copiii cresc în veritabile grădini Zoo. Familii uneori disfuncționale emoțional, dar securizate economic, în care ambii parteneri visează libertatea de a alege o altă gazelă/ un alt tigru, dar rămân cu ursul/ ursoaica din dotare.
Viața omului care dorește eliberarea tuturor animalelor e mai complicată și lipsită de alegeri ca viața locuitorilor din parcurile zoologice. Suntem prizonierii propriilor decizii, dar iată că ceea ce visăm în adâncurile ființei noastre proiectăm asupra altora despre care nici măcar nu știm ce și-ar putea dori.
Nici eu nu știu de ce mi-am amintit tocmai acum de Schönbrunn Zoo sau de cele două pachiderme. Dar recunosc că mă încearcă periodic o ușoară și nevinovată invidie față de mama-elefant. Poate pentru că în cușca propriilor noastre alegeri pare uneori mai inconfortabil decât în padocul ei curat și primitor.
Sursă foto: https://www.wien.info/en/sightseeing/sights/imperial/schoenbrunn-zoo
Sunt curios ce ar alege elefantii daca le-am putea explica optiunile: la zoo, protejat de pradatori, cu mancare si asistenta medicala fara griji, dar in spatiu limitat sau in pasune, cu reversul celor de dinainte.
Ca o paralela, vezi cum e la noi, oamenii – stati cateva luni / 1 an in casa, afara e un “pradator” care va poate omori pe voi sau pe cei dragi voua, aveti acces la tehnologie, puteti sa va vedeti online cu cei dragi, puteti sa comandati online toate proviziile necesare, nu mai pierdeti 2h/zi pentru drumul dus-intors la birou pe care il urati din tot sufletul, puteti sa faceti toate lucrurile alea pentru care nu gaseati timp. Neah, am nevoie sa ma duc in bar, ce viata e aia daca nu pot sa beau bere cu prietenii la terasa, sa ma duc la un concert, sa ma ingramadesc cu lumea la Mega 🙂
Nu știu ce ar zice elefanții, dar știu sigur că m-aș bate cu tigrii pentru un concert! 😀