Avem o țară frumoasă, pe care am străbătut-o în lung și în lat de când mă știu. Îmi place Delta, ador Bucovina, mă simt minunat la Brașov și la Sibiu, sunt fascinată de zona geografică în care Dunărea devine parte a graniței noastre.
Dar locul meu preferat este unul făcut de mâna omului, poate tocmai pentru a-mi demonta mental mitul acela urât cu țara frumoasă, din păcate locuită. Și se numește Complexul Muzeal de Științe ale Naturii Constanța, pe scurt, Delfinariu.
Admirația mea pentru Delfinariu vine din copilărie. Sunt un decrețel veritabil care a crescut cu vagi posibilități de a vizita alte țări. În excursiile cu școala ni se prezentau obsesiv fabrici și uzine, realizările mărețe ale partidului și tovarășului, plus ceva istorie, despre care nu știai cât e de autentică sau fabricată, menită să ne creeze mândria de a fi român.
În tot acest context industrial existau două coordonate care ne aminteau că suntem copii și ne place distracția: Grădina Zoo din București și cea cu delfini din Constanța. Cum la Băneasa lucrurile erau cam triste pe atunci, bucuria delfinilor de a ne arăta ce știu a rămas singura amintire cu adevărat frumoasă.
Dar nu doar frânturile din copilărie stau la baza alegerii mele. Delfinii mi se par animale magice și terapeutice. Au un creier similar cu al oamenilor, le intuiești personalitatea dincolo de trucurile pe care ni le arată, sunt frumoși și blânzi.
Iar al treilea motiv pentru care acesta este locul meu preferat din România este că oamenii de acolo fac Rai din ce au. Spectacolele au evoluat odată cu timpurile, lucrurile se dezvoltă constant, vorbim despre una dintre instituțiile de stat care funcționează bine, în pas cu tendințele actuale.
Așadar când vreau să-mi încarc bateriile plec la Constanța. Ceea ce am făcut și vineri, profitând de scurta vacanță a celui mic. E drept că din trei participanți la călătorie eu am fost singura entuziasmată încă de la început, dar pe parcurs lucrurile s-au mai echilibrat.
Am cumpărat biletele online, fiind plăcut surprinsă de usabilitatea platformei. Am luat pentru reprezentația leilor de mare, pentru cea a delfinilor, acces la microrezervația naturală și la parcare. Ar fi trebuit să ne trezim prea devreme pentru a prinde și proiecția de la Planetariu, dar sper să o revăd cândva și cu cel mic (am văzut-o cu ceva timp în urmă împreună cu cel mare).
Trebuie să știți că alături de Ni-Ni și Chen-Chen, vedetele Delfinariului, au apărut acum doi lei de mare adorabili și patru noi delfini, toți aduși din Harkov. Spectacolele sunt minunate, iar când zic că delfinii sunt terapeutici nu glumesc! Chiar am pus în bucket list să găsesc un loc în care să înot alături de ei, altfel s-ar putea să auziți la știri de o nebună care a sărit în bazinul Delfinariului din Constanța!
Plimbarea prin microrezervație este relaxantă, vă recomand să încercați.
Ca fapt divers de parenting, m-am dus și de această dată cu temele nefăcute, iar când m-a întrebat cel mic despre anul construcției Delfinariului, i-am răspuns că nu știu, dar că atunci când aveam vârsta lui veneam să-l vizităm cu școala. A estimat așadar singur anul inaugurării: undeva pe la 1500. Îi faci, îi crești și apoi vin cu replici din astea ofensatoare…
Concluzionând: leii de mare ne-au distrat cam 15 minute. Delfinii 25. Prin microrezervație ne-am plimbat cam 30 de minute, având baftă de vreme ploioasă. O masă la un restaurant din zonă: o oră. Drumul până la Constanța și înapoi: 6 ore. Dar vă jur că a meritat!