Ce soluții mai avem?

La noi în localitate este un teren de fotbal cu iarbă sintetică, administrat de Primărie, unde copilul mic mai merge uneori cu prietenii. Numai că în ultima vreme poarta a avut lanțul pus, copiii întorcându-se acasă dezamăgiți.

Normal că într-o țară în care obezitatea la copiii este tot mai prezentă, iar sportul se face pe console, speri să vezi cât mai multe spații deschise în care să se poată alerga, mișca, juca în voie. Curțile școlilor, în ciuda tuturor programelor derulate în ultima vreme, rămân închise. Parcurile au devenit neîncăpătoare. Fiecare bucățică de iarbă, naturală sau artificială, este supusă monetizării.

Dar dacă vezi situația din toate unghiurile, realizezi că lacătele au rostul lor. Pentru că a lăsa astfel de locuri accesibile tuturor, le expune vandalizării. Din câte am înțeles, la noi în comună s-au încercat multe soluții, inclusiv monitorizarea video. Copiii și adolescenții vin, distrug, pleacă. Sunt identificați și punct. Minorii nu pot fi trași la răspundere, majorii primesc amenzi pe care nu le plătesc. Apoi sunt distruse camerele de supraveghere.

Un cerc vicios al neputinței. Vrem o țară ca afară, dar ne lovim mereu de aceleași hopuri: lipsă de educație, meltenism, prostie, rea voință, neasumare, legi gândite prost. Ne trebuie lacăte.

Pe de altă parte ce să le faci unor copii bezmetici care strică? Să-i închizi? Să-i bați? Să-i dai afară din localitate?

Educația se face pe termen lung. Te apuci acum și, dacă te pricepi, culegi roadele peste o generație. Iar noi nici măcar nu avem în plan să începem! Legea e strâmbă sau nu se poate aplica.

De unde să o luăm? Alții cum au rezolvat probleme ca aceasta?