Poveşti de adormit copiii

Cei mai buni prieteni

A venit vremea unei noi povești de adormit copiii cuminți. Și va fi una despre prietenie, pentru că ce-ar fi viața noastră dacă n-ar exista astfel de legături prin ea? Se cunoscuseră în curtea fermei unde locuiau: motanul era deja mare și experimentat, iar cățelul un pui proaspăt aciuat. Probabil că torcăitorul nostru și-a amintit de propria sa copilărie, când fusese aruncat în stradă de unul dintre vecini, găsindu-și printre animalele fermei un loc de trai. Altfel nu se explică de ce s-a împrietenit atât de repede cu un cățel de pripas. Pe care l-a primit să doarmă cu el, a împărțit mâncarea și tot timpul de joacă. Deveniseră nedespărțiți, astfel încât nu mai aveau nume distincte. Toți de la fermă îi strigau: MiauMax. Dar întotdeauna prieteniile bune sunt puse la încercare. Așa că nici protagoniștii noștri nu au scăpat de un test! Într-una din zile, pe când vremea înnorată punea o pâclă pe ochii tuturor, din fermă a dispărut cel mai prețios lucru: untul din ciubăr. Ca să înțelegeți, untul este ingredientul principal al tuturor bunătăților posibile, al fiecărui ...
Citește mai mult »

Oița cea cuminte

Deloc întâmplător vă voi povesti astăzi despre o oiță ca toate celelalte: pufoasă, blândă și cuminte. Care trăia la o stână de-a noastră, tradițional românească și făcea doar ce i se spunea și nimic mai mult. Oița mergea întotdeauna în rând cu suratele ei, dormea când se odihneau toate și mânca doar atunci când tot grupul se hrănea. Nu behăia dacă nu era întrebată, nu își dorea să iasă cu nimic în evidență din toată stâna ei. Astfel se simțea mereu în siguranță, ca orice animăluț potrivit la locul potrivit. Zilele treceau la fel una câte una și totul părea a fi minunat așa. Doar că, vedeți voi, viața nu poate fi lipsită de surprize nici chiar într-un saivan plin de cornute. Pe când a șaptea sa iarnă își arăta primele semne, s-a întâmplat ceva deloc plăcut: câinele stânei s-a îmbolnăvit brusc și cam suspect. Rămase pentru o scurtă perioadă fără pază și protecție, oile au pornit toate către o zonă inaccesibilă până atunci, care li s-a părut lor că ar mai avea niște urme de iarbă înghețată. ...
Citește mai mult »

Șirul vrăbiuțelor

O vrăbiuță prea ciripitoare a plecat spre mare, I s-a alăturat o vrăbiuță cam cheltuitoare. A treia vrăbiuță, foarte folositoare, a făcut șirul mai mare, A patra, iubitoare de soare, a răspuns la chemare, S-au făcut chiar cinci vrăbiuțe, doritoare de mâncare! A șasea vrăbiuță a căzut în visare, Iar a șaptea s-a mirat cam tare. A opta duce o scrisoare, A noua a cam uitat să zboare, Dar zece vrăbiuțe călătoare ajung acum la mare!    (Cine zice că poveștile nu pot avea rime? )
Citește mai mult »

Coroana împărătească

Nu am apucat să vă mai spun, dar leul din povestea mea nu a ajuns chiar regele animalelor. În urma unor dezbateri electorale foarte aprinse, s-a dovedit că nu știe prea multe despre problemele votanților din zone mai îndepărtate, fiind ales doar la conducerea savanei, acolo unde chiar avea experiență. Tigrul a câștigat conducerea junglei, iar ursul polar pe cea a tundrei. Proaspăt înscăunat, conducătorul nostru s-a pus pe treabă. Și lucrurile au mers bine o vreme, poate și pentru că predecesorul lui, elefantul, fusese muncitor și inspirat în deciziile luate. Dar atunci când seceta a început să amenințe locurile, iar animalele au devenit din ce în ce mai agitate, părea că leul face mai mult rău decât bine. Ce-i drept nici ideile nu-i erau tocmai strălucite! De exemplu, încercarea de a speria oamenii veniți să taie niște arbuști uscați din zonă, n-a făcut decât să atragă mai mulți vânători convinși că trebuie să rărească serios numărul animalelor. A urmat decizia de a planta copaci acolo unde nu au fost niciodată. Care s-au uscat imediat, lucru firesc în lipsa ...
Citește mai mult »

Monstrulețul mâncător de chef

A venit timpul pentru o nouă poveste, mulțumiri copiilor mei pentru inspirație și ajutor! Nu a fost întotdeauna un monstru. A apărut în casă ca o jucărie drăguță de pluș. Dar timpul și cățelul n-au fost prea blânzi, așa că la un moment dat a început să piardă din umplutură și să arate ciudat. S-a murdărit. Ba chiar mirosea destul de rău. Atunci s-au ivit și problemele. Primul semnal de alarmă a fost tras la teme. Știți ce greu vine cheful copiilor de stat la biroul de lucru? De scos cărți și caiete, de pregătit stiloul? Tare anevoios apărea și dispărea imediat, ca într-un vortex ciudat, rapid. Apoi s-a risipit cheful de strâns jucăriile. Imediat ce se puneau piticii casei pe treaba, deveneau brusc neputincioși. Mai grav a fost când i-a părăsit total cheful de joacă. Apoi cel de râs. De mâncat, mai ales legume verzi. Ba chiar și de somn. Ceva grav se întâmpla. Iar copiii voiau să dibuiască rapid vinovatul, până când nu dispărea și cheful de investigații. S-au pus la pândă să vadă ce se întâmplă. Iar ...
Citește mai mult »

Girafa visătoare

A fost odată, ca niciodată o girafă ca toate celelalte pe care le știm. Doar că ei i se spunea mereu că este cu capul în nori. Nu, nu avea gâtul mai lung ca suratele ei! Ci doar visa cât era ziua de lungă la vrute și nevrute. Într-o zi se vedea cu ochii minții un mare om de știință care găsise o soluție pentru a da tuturor o voce. Se credea în laborator, îmbrăcată în halat alb, testând medicamentul minune proaspăt descoperit. Din viața reală prietenele ei încercau să o convingă să meargă împreună la un spectacol de balet organizat de gazele, dar ea auzea doar aplauzele publicului atunci când i se decerna Premiul Nobel pentru Medicină. Altă dată se visa actriță desăvârșită. Juca într-un film cu răufăcători, iar ea salva lumea cu puterile ei supranaturale. În apropiere era zarvă mare, se aprinsese o grămadă de iarbă uscată și toate animalele încercau să stingă incendiul, dar visătoarea noastră se credea ovaționată pe scena premiilor Oscar. Nici nu știa că era la un pas să rămână doar o ...
Citește mai mult »

Colivia păsării frumos cântătoare

A fost odată ca niciodată o pasăre care cânta foarte frumos. Veți spune că toate fac asta, dar despre cea din povestea mea se spune că își întrecea cu mult suratele! Veneau oameni de peste mări și țări să o asculte, ducând cu ei mai departe vestea că undeva, într-un mic orășel, într-un și mai mărunt magazin de antichități, se aud niște sunete dumnezeiești. Pentru că aici era tristețea: pasărea noastră era închisă de când se știa într-o colivie. Și de aici trilurile ei spectaculoase. Le scotea visându-se în înaltul cerului și simțind cum razele soarelui îi încălzesc aripile. Sau se vedea stând pe o creangă, undeva în pădure, înconjurată de sunetul ploii și de mirosul ei minunat. Își închipuia că pornește împreună cu păsări ca ea spre țări îndepărtate și calde, trecând prin tot soiul de întâmplări fantastice. Sau că își construiește singură un cuib în cel mai falnic arbore din lume! Visa și cânta. Într-o zi, în anticariatul mic și prăfuit care adăpostea minunea cântătoare a ajuns împreună cu bunicul său, un copil orfan și cam ...
Citește mai mult »

Elefănțelul fără rost

A fost odată ca niciodată un elefănțel care își trăia viața liniștit. Avea mereu ce mânca, privea cu recunoștință fiecare zi, fie ea însorită sau ploiasă, petrecea timp cu prietenii, îi ajuta pe cei aflați la nevoie. Învăța, se relaxa, muncea, trăia din plin fiecare secundă. Dar parcă tot îi lipsea ceva. Prietenul său leuțul îi povestea despre ambițiile sale de a conduce Regatul Animalelor. Avea în plan o întreagă campanie de a influența intențiile de vot și crearea unei armate care să apere de vânători comunitatea. Girafa, pe de altă parte, era în căutarea fericirii eterne. Se înrolase într-un program de meditație și începuse un nou regim alimentar astfel încât gândurile, caloriile și intențiile să se alinieze în elaborarea unui perpetuu echilibru emoțional. Hipopotamul, la rândul său, încerca să găsească rețeta pentru tinerețea veșnică. Lua o serie de suplimente alimentare, alerga mai mult, făcea terapie pentru a-și elimina gândurile negative. Este demonstrat științific că supărările provoacă riduri! Iată cum toată lumea visa, spera. Să schimbe lumea. Să găsească soluții la problemele nerezolvate până acum ale animalelor. Să lase ...
Citește mai mult »

Cadoul neprețuit

Am scris o nouă poveste pentru copii. Și nu numai:  A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici nu aș avea ce povesti, a fost odată un om bătrân și încercat de viață, care locuia într-un oraș atât de vesel și de colorat, că părea de turtă dulce. Poate de aceea îl știa chiar toată lumea, pentru că pe cât de multă voioșie era în jurul lui, pe atât de multă tristețe părea că are în interior. Nimeni nu-și mai amintește de supărările lui. Dar sigur au fost multe și grele, pentru că acum abia dacă-și mai saluta vecinii, singura sa contribuție în comunitate fiind grija ca gospodăria să-i fie la fel de curată, veselă și îngrijită ca a celorlalți. Iată și altceva ce poate părea fără explicație: pentru prima oară de când îl cunosc cei din jur, bătrânul nostru s-a decis să petreacă de Crăciun. Să-și împodobească un brad, să pună ceva dichisit pe masă, deși nu avea pe cine să invite la ospăț, și să-și cumpere un cadou simbolic pentru toate reușitele de peste ...
Citește mai mult »

Pinguinul “furăcios”

A fost odată ca niciodată un pinguin. Ar fi multe de povestit despre el, dar vă spun doar că era ca noi toți: cu zile bune și mai puțin luminoase, cu prieteni, cu reușite, griji sau nefăcute. Muncea, se odihnea, se bucura de zilele sale. Și îi plăcea să trăiască liniștit, departe de dramele și cancanurile din zonă. De aceea (posibil și din cauza costumației de zi cu zi cam prea elegante), mulți îl considerau arogant, inabordabil. Cum se întâmplă și în lumea noastră uneori, și cea a animalelor o ia razna câteodată. Cea mai nouă știre din localitate fiind că depozitul de pește s-a confruntat cu un furt masiv de krill și calamar. Atât de mare era paguba, încât se vorbea deja despre o criză alimentară severă. Evident că pe măsură ce ancheta Poliției bătea pasul pe loc, bursa zvonurilor exploda. Și nu se știe cum sau de ce, dar pinguinul nostru a devenit, peste noapte, suspectul numărul 1. Foca se jura că l-a văzut conducând un șir de mașini uriașe cu care ar fi golit parcul ...
Citește mai mult »