Poveşti de adormit copiii

Bursucul și ascunzișul său

04/09/2023 A fost odată ca niciodată un bursuc așa cum știm că sunt toți bursucii. Doar că spre deosebire de celelalte animale, pe el îl vedeam destul de rar prin pădure, pentru că de câte ori avea o problemă, se ascundea așteptând să treacă. Într-o toamnă, auzind o bubuitură puternică, a înțepenit de frică. Întrebând-o pe vecina lui, ciocănitoarea, care vedea de la etaj tot ce se petrecea prin zonă, a aflat că din muntele alăturat s-a desprins un bolovan mare, strivind copacii din apropiere. Convins fiind că padurea e pe ducă, blănosul nostru a intrat în scorbura care îl adăpostea și a stat acolo până ce a rămas fără provizii, iar foamea a început să doară mai tare ca gândul că sfârșitul lumii e în desfășurare. Prima rază de soare i-a luminat o pădure mai frumoasă, mai vie, mai verde decât își amintea. Apăruseră fluturi noi, florile miroseau îmbietor, iar animalele își vedeau de viața lor liniștită. Nu-i de mirare, bursucul nostru stătuse ascuns întreaga iarnă, cel mai greu și pur anotimp al naturii. Dar bucuria de a trăi ...
Citește mai mult »

Vulturaşul care nu putea zbura prea sus

17/01/2023 Ştiţi deja cum începe! A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici n-aş avea ce povesti. A fost odată un vulturaş ca toţi ceilalţi: nici prea mare, nici prea mic, nici prea cutezător, dar nici laş nu am putea spune că era. Prietenos, cuminte şi zburător precum toți ceilalți. Dar o problemă avea şi el, ca fiecare dintre noi, de altfel. Încă de când a învăţat să-şi folosească aripile, nu se putea înălţa atât cât îşi dorea. Prietenii se ascundeau uneori deasupra norilor, fraţii îi povesteau de întreceri cu avioanele, care, zică-se, erau un fel de vulturi din metal uriaşi, transportatori de oameni şi lucruri. El abia dacă reuşea să se înalţe deasupra unui brad mai înalt! Ai lui nu păreau îngrijoraţi, ştiind că fiecare copil se dezvoltă şi învață în ritmul lui. Însă în lumea animalelor este ca şi în cea a noastră: mereu se găseşte câte unul să-ţi spună că nu eşti suficient de bun şi să râdă de tine. În plus începuseră toţi din jur cu sfaturile: ba că aripile nu-i stau suficient ...
Citește mai mult »

Păunul lăudăros

18/10/2022 A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nici n-aş avea ce povesti! A fost odată un păun ca toţi păunii pe care îi ştim: cu un cap mic, dar frumos încununat, şi o coadă atât de impunătoare, de nu-ţi puteai lua ochii de la ea! Pentru că altceva nu prea avea ce face, păsăroiul nostru îşi desfacea ca un evantai penajul colorat şi se lăuda cât era ziua de lungă. Că e frumos cum altul nu-i, că i se fac oferte de pe la toate canalele de televiziune să vorbească îngrijire corporală, că pe Internet pozele cu el ajung virale mintenaş. Că este cunoscut în toată lumea, are prieteni influenţi, deci multe uşi deschise. Frumos era, făra îndoială! Dar şi din ce în ce mai ocolit de către animalele din jur. Prietenii, vecinii, rudele, chiar şi cei care treceau pe acolo întâmplător îi ştiau deja toate poveştile plictisitoare despre cum foloseşte zilnic boabe de rouă proaspăt culese de pe plante neatinse de praf pentru colorit. Cum consumă zilnic doar seminţe pline de antioxidanţi şi viermuşi ...
Citește mai mult »

Probleme prin pădure

14/09/2022 A venit vremea pentru o nouă poveste de adormit copiii cuminţi:  Zi de toamnă în pădurea din apropiere. Frunzele cădeau uşor, animalele se pregăteau de vremea rea. Vulpea din povestea noastră face acelaşi lucru: strânge provizii de teama iernii care se anunţă lungă şi grea. Şi cum aducea ea ciuperci, seminţe şi fragi, ca o gospodină adevărată, uite cum îi cad labele din faţă exact în groapa săpată pe post de magazie! A încercat sa iasă de acolo, dar nu ştiu cum reuşise de se înţepenise în aşa hal. S-a zbătut, a tras, a încercat şi un smuls, numai că părea imposibil să se elibereze din propria-i capcană. Mare noroc că pe acolo trecu un iepure. Care văzând vulpea răsturnată în groapă, începu să râdă: – Ce-ai păţit vecină vulpe? – Lasă întrebările şi ajută-mă să ies! i-a răspuns roşcata furioasă. Iepurele n-a stat pe gânduri, s-a prins de coada vulpii şi a început să tragă. O dată, de două ori, de trei ori, nimic. Părea un blocaj acolo şi nu avea idei cum să-i vină de hac. A plecat aşadar ...
Citește mai mult »

Copilul rupt din Soare

06/06/2022 Cam de mult n-am mai început așa: A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici n-aș avea ce povesti. A fost odată un copil cuminte, frumos și luminos, parcă rupt din Soare. Oamenii din satul lui chiar credeau că de acolo a picat. Pentru că nu știa nimeni de unde a apărut, cine-i sunt părinții sau unde locuiește. Singura certitudine era că prezența lui aducea întotdeauna lumină și căldură, exact ca o rază fierbinte de soare. Dar uneori tare-i încurca să-l aibă prin apropiere! Ca să vă dați seama cât de serioasă se prezenta situația, trebuie să vă spun că într-o primăvară, copilul din povestea mea a ieșit la plimbare pe câmpia din apropiere. Și din cauza căldurii sale tot grâul plantat de săteni s-a copt brusc, de nu știau bieții oameni cum să organizeze culesul pe când încă mai aveau altele de plantat. Iar la școală colegii îl ocoleau pentru că se întâmpla uneori să fie orbiți de lumina colegului lor. Unii povesteau chiar că au prezentat ușoare înroșiri ale pielii după scurte conversații avute prin pauze. Ce ...
Citește mai mult »

Țestoasa răutăcioasă

04/05/2022 Cred că suntem cu toții de acord că a venit vremea pentru o nouă poveste de adormit copiii cuminți! Așadar, a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti, o broască țestoasă ca toate cele pe care le știm. Doar că ea avea ceva în plus, și nu tocmai pe placul nostru! Sub carapacea tare și solidă în care se ascundea uneori, zăcea întotdeauna atâta negativism, cum nu s-a văzut altundeva. Atât de răutăcioasă era țestoasa noastră! Dacă vedea pe cineva că se împiedică, se punea pe râs și pe aruncat cu vorbe urâte. “Vai ce prost! Nu știe încă să meargă la vârsta asta!” Sau când vedea pe cineva că se chinuie să facă o treabă, imediat se punea pe criticat și pe jignit. “Doamne, da’ știu că nici creier nu i-ai dat și nici mâini nu pare a avea!” comenta ea nesuferit. Ba chiar, de plictiseală, se apuca să creeze scenarii urâte despre cunoscuții din localitate, atât de absurde și spumoase că uneori ajungeau și la știri. Astfel se dusese vorba peste mări și ...
Citește mai mult »

Veverița cu poftă de alune – acum şi pe YouTube

23/03/2022 Surprinzător sau nu, poveştile mele de adormit copiii sunt cele mai citite de pe blog. Şi deja au ajuns să circule în format audio şi video, prin proiecte care nu-mi aparţin, dar n-au cum să nu-mi fie dragi. Poveştile sunt făcute să fie auzite. Dar m-am gândit că ar fi frumos să le ofer copiilor care le gustă şi ceva suport vizual. Aşa a apărut canalul de YouTube Povestile Valentinei. Unde deja exista un teaser al Veveriţei cu poftă de alune, povestea inspirată chiar de mine şi comportamentul meu alimentar din pandemie: Să animezi poveşti este mai greu decât credeam! Ideea acestor scurte filme este aceea de a trezi interesul celor mici pentru a citi. Nu le-am vrut prea gălăgioase sau dinamice, fiind, totuşi, gândite pentru a fi spuse seara, la culcare. Oricum, dacă vă place ideea, animaţia, povestea şi dacă mai doriti şi altele, abonaţi-vă la canalul de YouTube, daţi un like sau lăsaţi un comentariu. Si nu uitaţi că poveştile din zilele noastre nu mai circulă doar din gură în gură, ci şi din Share în ...
Citește mai mult »