Încep cu o precizare importantă: în ciuda personajului principal, acest text NU este despre fotbal, ci despre carieră şi viaţă în general.
Săptămâna trecută Gerald Piqué, mai cunoscut în ultima vreme pentru divorţul de celebra Shakira decât pentru faptele de vitejie de pe terenul de fotbal, şi-a anunţat (pe Twitter) pensionarea. Deşi omul nostru are 35 de ani, deci oricum se apropia acest deznodământ, faptul că a ales să renunţe în mijlocul sezonului competiţional, înaintea unui meci oarecare din campionat, a fost neaşteptat şi a dat naştere numeroaselor speculaţii.
Mulţi au dat vina pe dezastrul financiar din care echipa la care a jucat mare parte din cariera lui, nu reuşeşte de ani buni să iasă. Alţii pe dificultătile din viaţa personală, care şi-au pus amprenta asupra performanţelor profesionale. S-a scris chiar că noutăţi legislative din sport, legate de conflictele de interese, l-au determinat să facă o alegere între afacerile personale şi cariera sportivă.
În spatele deciziilor bruşte de carieră însă nu stau niciodată doar impulsuri sau schimbări de moment. Şi uitându-ne retrospectiv la cariera lui Piqué, vedem că sfârsitul era acolo. Însuși discursul de final al jucătorului dezvăluie câteva dintre elementele cheie ale picajului abrupt.
“Eu nu am vrut să fiu fotbalist, am vrut să fiu jucător la Barcelona” a declarat sportivul cu lacrimi în ochi. Vis împlinit, cum ar veni, pentru că a intrat pe teren purtând culorile acestui club cam 14 ani de seniorat și încă vreo 7 de juniorat. Dar în ciuda faptului că a schimbat mulţi antrenori şi coechipieri în tot acest timp, deci a avut un oarecare efort adaptativ, Piqué a rămas pe loc. N-a fost nevoit să lupte pentru statutul lui de pe teren cu proprii colegi, a fost el reperul şi nu noul venit într-un sistem nou, care se cere cucerit. Iar asta înseamnă ca de la un punct nu mai înveţi, ci doar funcţionezi. Înseamnă confort. Înseamnă lipsă de evoluţie, stagnare. Şi, mai rău, poate înseamna chiar aroganţa dată de putere.
“În viaţă, când îmbătrâneşti, realizezi că a iubi înseamnă a renunţa.” Iubire, pasiune sunt cuvinte din discursul de retragere al jucătorului care au plăcut cu siguranţă suporterilor. Dar, aşa cum spun mereu, cariera este un demers raţional. După cum este şi căsătoria. Emoţia vinde, cucereşte, dar şi orbeşte, nimiceşte. Nu poţi construi durabil atunci când eşti condus de impulsuri afective. Raţiunea, motivaţia sunt cele care formează o temelie solidă.
Am învăţat aşadar ce să nu facem în cariera noastră, mai ales că noi ăstia din zonă nici măcar nu visăm la cea avută de Piqué: să îmbrăţişam mai des schimbarea, pentru că altfel riscăm să devenim irelevanţi din punct de vedere profesional şi să fim raţionali, nu emoţionali atunci când ne planificăm pașii, etapele, deciziile.
Dar sunt şi multe chestiuni pozitive pe care le avem de învățat din toată povestea asta. Prima este aceea că trebuie să avem un brand personal care să-l completeze pe cel profesional. Sportivul despre care vorbim acum înseamnă mai mult decât un apărător bun al Barcelonei. Este perceput public ca un tip vexat în ale afacerilor, ceea ce îi poate aduce opţiuni de carieră sănătoase şi mult mai comode în fotbal decât antrenoratul. Un tip educat, care a gestionat decent problemele din viaţa personală. Care a făcut publică, din timp, limita sa în sport, spunând că va renunţa atunci când va deveni una dintre rezervele de pe bancă. Și care a avut tăria să îşi respecte promisiunea!
Iată că deşi vorbim despre pensionare, nu există iz de unguent antireumatic în discuţie, ci, mai degrabă senzaţia de “va urma”.
A doua, că întotdeauna vine sfârşitul şi trebuie să ne pregătim pentru el. După cum spuneam mai sus jucătorul a anunţat cu mult timp în urmă că nu va accepta statutul de rezervă. S-a implicat în afaceri conexe sportului. Şi a lăsat larg deschisă uşa pe care a ieşit destul de precipitat.
Nu în ultimul rând, Piqué ne învață că este foarte important să schimbăm macazul înainte de punctul în care devenim indezirabili, iritanţi, încurcăreţi. Să ştii când să pleci este, poate, mai important decât să ştii ce tren să iei la venire.
Există viață și după ce te pensionezi, iar când ești tânăr, sănătos și celebru, cu atât mai mult. Piqué a promis că se va întoarce la Barcelona, dar ca și la începutul carierei, poate că l-ar ajuta mai întâi o nouă haltă.